Referat Cresterea bovinelor

In ceea ce priveste bovinele, acestea reprezinta, fara indoiala, una din cele mai importante specii, in cadrul animalelor de ferma. Acestea sunt principalele furnizoare de lapte, un produs alimentar de prima necesitate. Laptele si produsele rezultate prin prelucrarea lui : lapte fermentat, branzeturi, unt etc., provin in proportie de 90 - 95 % din cresterea bovinelor. Pe langa lapte, carnea de bovine are o pondere destul de ridicata (cca. 35 - 40 la suta) din consumul total de carne al populatiei in tara noastra.

Laptele si produsele rezultate prin prelucrarea lui: lapte fermentat, branzeturi, unt etc., provin in proportie de 90 - 95 % din cresterea bovinelor. Pe langa lapte, carnea de bovine are o pondere destul de ridicata (cca. 35 - 40 la suta) din consumul total de carne al populatiei in tara noastra.

Dintre rasele de bovine amintim:
-RASA FRIZA (este o rasa originara din Olanda, care s-a raspandit in multe alte tari: Germania, Danemarca, Anglia, Suedia, Belgia, Norvegia, Polonia, Romania, Italia etc.)
-RASA HOLSTEIN FRIZA
-RASA SIMMENTAL (este originara din Elvetia si s-a raspandit in numeroase tari europene)
-RASA BALTATA CU NEGRU ROMANEASCA (la formarea acestei rase, au participat rasele Friza si Holstein, care s-au transportat din Canada, Anglia, Polonia si Danemarca, Olanda)
-RASA BALTATA ROMANEASCA
-RASA BRUNA DE MARAMURES

La bovinale crescute in mod traditional in ferme familiare (cu 1 - 5 capete), adapostul se poate face din: caramida, paianta cu pardoseala din asfalt, caramida sau lemn, usor inclinat spre partea posterioara a animalului, pentru a aigura scurgerea dejectiilor si a apei uzate.

Inaltimea adapostului poate fi intre 2,40 - 2,80 m. Latimea usilor este, in general, intre 2,00 - 2,30 m, cu deschidere in afara. Ieslea pentru furajare se face din caramida sau lemn: aceasta trebuie sa fie neteda, bine etanseizata, rezistenta si usor de curatat. Pentru exploatatii zootehnice mai mari, cu un numar de 12 pana la 200 de capete, toate lucrarile din adaposturi se fac prin sisteme menanizate.

Nutreturile folosite in hrana animalelor producatoare de lapte se grupeaza in: nutreturi suculente (nutreturile verzi, suculentele de iarna, silozul din porumb, semisilozul de lucerna, semisilozul di ierburi de pajiste, sfecla furajera, guliile furajere, cartofii furajeri, taieteii de sfecla, melasa)nutreturi fibrose si grosiere
cutreturi concentrate (boabele de porumb, boabele de orz, boabelede ovaz, boabele de secata, boabele de grau, boabele de sorg, boabele de mazare, floarea soarelui, boabele se soia, boabele de soia, tarata de grau, srotul de floarea soarelui, srotul de soia, srotul de in, faina de carne, faina de peste)substantele de sinteza.

INGRIJIREA consta in:
-scoaterea zilnica pentru miscare;
-adaparea de trei ori pe zi;
-protejarea de arsita si ploaie, in soproane;
-spalarea si stergerea ugerului inainte de muls;
-mulsul la grajd sau in locuri special amenajate numite padocuri;
-asigurarea cu asternut curat si uscat;
-tesalatul de doua ori pe zi, dimineata si seara;
-evacuarea gunoiului si a asternutului murdar de trei ori pe zi;
-aerisirea adapostului.

Referat Cultura porumbului

Porumbul crestat este cel ami important din punct de vedere comercial si este folosit mai ales ca nutret pentru vite, porci sau alte animale. Din porumbul destinat macinarii se obtine faina de malai.Porumbul este o sursa importanta de ulei vegetal si are numeroase aplicatii in industrie. El este utilizat si in fabricarea diverselor articole : cosmetice, explozivi.

Porumbul, numit si cucuruz, este cea de-a treia
cultura cerealiera ca importanta s este cea de-a doua,
dupa grau, in topul comertului international. Probabil
ca porumbul a evoluat dintr-o specie de iarba salbatica
numita teosinte, care mai creste si astazi pe dialurile din
apropiere de Mexico City. Cam de acum 7000 de ani,
nativii din America au inceput sa cultive porumbul.
Pana in anul 200 d.Hr. cultura se raspandise si in alte parti ale Americii. Porumbul nu a devenit cea mai importanta hrana din Mexic si America Centrala decat intre anii 800 si 1100. Arheologii au descoperit ca oamenii cand au aflat ca prin cultivarea porumbului se poate produce pe aceeasi suprafata de teren mai multe decat prin cultivarea orcarui alt produs, productia de porumb a crescut rapid. In secolul XVI-lea porumbul s-a raspandit in intreaga lume.Porumbul reprezinta hrana principala intr-o mare parte a Africii.
Porumbul este alcatuit din mai multe parti:flori barbatesti, nod, intrenod, flori femeiesti, frunza, cocean si radacina firoasa.
Tulpina este inalta,dreapta, cu noduri si
Taciune de porumb intrenoduri.Ea este groasa, plina cu maduva si se numeste cocean. Frunzele sunt mai mari si mai late decat cele
ale graului. Florile au un singur sex si sunt situate pe aceeasi planta. Polenizarea se face cu ajutorul vantului, cu polenul adus de pe alta planta, deoarece florile nu ajung in acelasi timp la maturitate. Fructele sunt galbene si ele raman prinse pe stiuleti.
II Tehnologii de cultura

1 Rotatia culturii

Cultivarea porumbului mai multi ani la rand pe aeeasi suprafata de teren se numeste monocultura.
Prin succesiunea culturilor se intelege cultivarea a doua culturi cu perioada mai scurta de vegetatie pe acelasi teren in acelasi an. Practicand monocultura solul saraceste in aceleasi elemente nutritive si apar aceleasi buruieni si aceiasi daunatori.Treptat se creaza conditii nefavorabile pentru acea cultura iar productia scade motiv pentru care nu se recomanda practicarea monoculturii.
Rolul rotatiei culturilor este combaterea monoculturii. Se realizeaza prin schimbarea culturii.
O rotatie de trei ani cu culturi de porumb, soia si grau va pute arata ca in tabelul de mai jos :

Parcela
Anul
1
2
3

1998




1999




2000




 Rotatia culturilor de grau, soia si porumb pe o perioada de trei ani



2. Pregatirea terenului

Pentru cultura de porumb se executa inainte lucrari de pregatire a terenului (arat, grapat, nivelat etc.) pentru a crea coditii bune de crestere si dezvoltare a acestuia (maruntire, nivelare, distrugerea buruienilor ).
Lucrarea de baza este aratul care se executa cu plugul tras de tractor sau de cal si are scopul de a afana si amenaja solul, distrugerea buruienilor si a unor daunatori.
Maruntirea solului se realizeaza cu ajutorul grapei trasa de tractor.
Nivelarea solului se face primavara inainte de semanatul porumbului.
Ea se realizeaza cu netezitorul tras de tractor sau de animale.
Cand terenul se pregateste trebuie respectate anumite reguli :
- trebuie verificata starea utilajelor folosite
-nu se repara defectiunile utilajelor in timpul mersului
Utilajele agricole folosite sunt din punct de vedere tehnic mecanizate.




3 Semanatul

Semanatul este operatia prin care samanta se introduce in sol pentru a incoltii, a creste si a fructifica.
Semanatul poate fi manual sau mecanic.
Semanatul se poate face in mai multe feluri :
-prin imprastiere
-in randuri
-in cuiburi
Pentru a obtine productii mari de porumb, samanta trebuie sa fie sanatoasa, curata si tratata improtiva atacurilor de boli si daunatori.










4 Lucrari de ingrijire a culturilor

Lucrarile de ingrijire a plantelor cuprind toate lucrarile care se fac de la semanat pana la recoltat, cu scopul de a crea conditii bune de viata porumbului.

Lucrarile de ingrijire se pot grupa in doua categorii :

lucrari comune
lucrari speciale

La porumb se practica lucrarile comune care cuprind :
-lucrarile solului
-combaterea bolilor si daunatorilor
-distrugerea buruienilor prin prasit,plivit sau erbicidat
-irigarea
-administrarea ingrasamintelor





5 Recoltarea si conditionarea produselor agricole

Productia porumbului este reprezentata de o productie principala si una secundara. Recoltarea reprezinta strangerea si depozitarea intregii productii.

Procesul de recoltare cuprinde mai multe etape :
-verificarea si repararea masinilor de recoltat
-alegerea momentului potrivit pentru recoltare
-recoltarea propriu-zisa
-transportul productiei principale si secundare
-depozitarea recoltei








Recoltarea se face mecanizat cu masini




Combina



Recoltarea mecanizata se face mult mai repede decat cea manuala. Recolta dupa recoltare poate fi prea umeda, murdara, cu exemplare deteriorate, rupte.
Conditionarea reprezinta uscarea, curatarea, sortarea si tratarea recoltelor pentru a putea fi depozitate, pastrate si comercializate.


III Importanta culturii

Porumbul crestat este cel ami important din punct de vedere comercial si este folosit mai ales ca nutret pentru vite,porci sau alte animale. Din porumbul destinat macinarii se obtine faina de malai.Porumbul este o
sursa importanta de ulei vegetal si are numeroase aplicatii in industrie.
El este utilizat si in fabricarea diverselor articole :cosmetice,explozivi.

Referat Agricultura si cresterea animalelor

Inca de la inceputul anilor 1500, aventurierii portughezi si spanioli, urmati de britanici, olandezi, francezi si germani, au inceput colonizarea suprafetelor vaste situate la tropice. In Europa a crescut mult cererea pentru produsele care proveneau doar din regiunile tropicale sau sub-tropicale, printre care condimentele si bauturile. Se cereau si materiale pentru industrie, cum ar fi bumbacul sau cauciucul. Prelucrarea ulterioara si exportul unor marfuri atat de valoroase au stimulat mult dezvoltarea comertului mondial, atat in domeniul alimentar, cat si al materiilor prime.

1)Tropicala
Cand europenii au descoperit tinuturile indepartate, ei au gasit multe culturi exotice. Grabiti sa le exploateze, ei au pus rapid la punct un sistem comercial care a dezechilibrat drastic balanta ecologica si economica a multor tari cu economie agrara.
Inca de la inceputul anilor 1500, aventurierii portughezi si spanioli, urmati de britanici, olandezi, francezi si germani, au inceput colonizarea suprafetelor vaste situate la tropice. In Europa a crescut mult cererea pentru produsele care proveneau doar din regiunile tropicale sau sub-tropicale, printre care condimentele si bauturile. Se cereau si materiale pentru industrie, cum ar fi bumbacul sau cauciucul. Prelucrarea ulterioara si exportul unor marfuri atat de valoroase au stimulat mult dezvoltarea comertului mondial, atat in domeniul alimentar, cat si al materiilor prime. Cererea pentru produse ca bumbacul sau cauciucul a dus la schimbarea caracterului agriculturii in tarile tropicale, mai ales atunci cand terenurile destinate agriculturii de subsistenta erau inlocuite cu cele comerciale. In 1519, de exemplu, conchistadorul spaniol Hernan Cortes a gustat o bautura numita xocolatl ( ciocolata) la curtea lui Montezuma, regele aztec al Mexicului. Cortes a importat bautura in Europa unde a devenit foarte populara. Arborele de cacao creste in stare salbatica in regiunile tropicale ale Americii de Sud. Conchistadorii au sutinut cultivarea acesteia in toata America Centrala si de Sud si in Sud-estul Asiei. In urma cu aproximativ 100 de ani, cacaoa a ajuns pana in Africa de Vest, care astazi produce cam jumatate din recolta mondiala. In Africa de Vest principalii producatori de cacao sunt micii plantatori. In anumite regiuni micii actionari tarani au jucat un rol foarte important in agricultura tropicala. Un alt eveniment de mare insemnatate a fost evolutia noilor sisteme de administrare introduse la tropice de europeni. Printre cele mai importante dintre aceste scheme au fost plantatiile, realizate pentru a produce recolte vandabile, pentru comercializare sau pentru barter, si nu doar pentru alimentarea familiei fermierului. Pe plantatii lucrau fie muncitori din zona, platiti cu salarii, fie sclavi. Aceste ferme erau organizatii destul de independente. Pe ele se planta hrana necesara pentru muncitori, si importau personal, echipament si specialisti din tarile de bastina. Plantatiile sunt de obicei intinse, intre 100 si 20.000 de hectare. Dupa incetarea colonizarii noile guverne au impartit vechile plantatii in unitati mai mici si au distribuit pamantul printre tarani care adesea au continuat sa cultive recolte comerciale alaturi de cele destinate hranei de subzistenta. In unele regiuni, proprietarii plantatiilor si-au vandut plantatiile unor investitori straini sau unor companii multinationale care adesea angajau administratori sau muncitori locali. Unele plantatii au fost practic inchiriate de arendasi.
Altele ca cele din Cuba, au devenit ferme de stat cu muncitori platiti de guvern.
Recoltele pentru comercializare includ recoltele anuale- bumbacul, iuta, orezul si tutunul, dar si recoltele perene- bananele, trestia de zahar care cresc vreme de mai multi ani. Arbustii pereni sunt cei de cafea sau de ceai, iar arborii pereni sunt cei de cacao si doua tipuri de arbori care produc uleiuri alimentare, cocotierul si palmierul. La scara mondiala orezul este cultura predominant tropicala, desi aproape intreaga productie de orez este destinata consumului domestic. Cea mai mare parte a celorlalte culturi comerciale, cum ar fi cafeaua si trestia de zahar, este destinata exportului. Trestia de zahar este o cultura perena care se cultiva in regiunile tropicale si cele sub-tropicale nesupuse inghetului. Ea se maturizeaza in 12-15 luni si este productiva, de obicei, vreme de 4-6 ani. Zaharul a reprezentat unul dintre cele mai importate produse de export. In secolele 16-18 a facut parte din comertul triunghiular prin care vasele transportau sclavi din Africa in America, zahar din Americi catre Europa si bunuri manufacturate din Europa catre Africa. Cafeaua provine din doua specii principale Coffee Arabica si Coffee robusta. Cafeaua de cea mai buna calitate arabica-usoara, se cultiva in tinuturile inalte din America Centrala, de asemenea in Columbia, Kenya si Tanzania. Traiul producatorilor de cafea depinde de comertul mondial. Din totalul productiei mondiale de cafea, aproximativ 75% sunt destinate exportului. Administrarea unei plantatii necesita investitii mari dar si forta de munca. Multe plantatii sunt de monocultura, adica produc o singura cultura. Monocultura unor recolte cum ar fi cele de cafea, zahar si ceai duc la o scadere rapida a fertilitatii solului. Ca urmare, productia de acest gen necesita mari cantitati de fertilizatori
Recoltele de monoculturi trebuie tratate si cu fungicide, ierbicide si pesticide, dar aceste substante pot cauza mari probleme ecologice si pot provoca mari dezechilibre ale mediului natural. Multe guverne ale noilor tari independente s-au opus agriculturii pe plantatii pe care au asociat-o cu dominatia coloniala, cu opresiunea exploatarii pamantului si oamenilor.
Pe de alta parte, expertii subliniaza avantajele economice ale plantatiilor, in general foarte eficiente. Administratorii plantatiilor pot controla calitatea si cantitatea mult mai bine decat grupurile de mici proprietari. Ei detin controlul asupra transporturilor, procesarii si comercializarii marfurilor. Pe de alta parte, multe recolte de pe plantatii necesita un timp inainte de a deveni productive. De exemplu, ceaiul necesita peste trei ani inainde de a ajunge la maturitate iar cacaoa peste opt ani inainte de a aduce un profit. De obicei micii actionari nu-si pot permite asemenea investitii pe termen lung. Nu toate marile plantatii sunt cultivate cu monoculturi. Unele plantatii de zahar din Guyana produc cel mai adesea si alte recolte, cum ar fi orezul sau nucile de cocos. Alte plantatii produc doua culturi principale, cum ar fi uleiul de palmier si cauciucul. Agricultura comerciala a adus bunastare multor regiuni, inaite sarace. Dar trecerea de la agricultura de subzistenta la cea comerciala a cauzat si probleme. Scaderea productiei de hrana a facut ca anumite tari exportatoare de produse agricole din Africa, America si Asia sa importe alimente, cum ar fi graul din Europa sau orezul din SUA.
Multi economisti sunt ingrijorati de problemele economice aparute din cauza schimbarilor in cererea mondiala a anumitor culturi. Plantatiile de monoculturi, indeosebi cele care produc culturi cu un ciclu de maturizare relativ lung, sunt vulnerabile la fluctuatiile pretului mondial si la restrictiile comerciale ale acestor culturi. Din aceasta cauza numeroase tari in curs de dezvoltare, s-au indatorat creand probleme pe termen lung.
PRINCIPALII PRODUCATORI DE
PRODUSE TROPICALE
Banane : Brazilia, India, China
Cacao : Ghana, Brazilia, Coasta de Fildes
Cafea : Brazilia, Columbia, Indonezia
Ulei de palmier : Indonezia, Malaezia, Nigeria
Orez : China, India, Indonezia
Cauciuc: Malaezia, Indonezia, Thailanda
Ceai : India, China, Sri Lanka
Trestie de zahar : Brazilia, India, Cuba
Agricultura de subzistenta

Cea mai mare parte a populatiei sarace a lumii este constituita din fermieri care cultiva doar atat cat sa-si satisfaca necesitatile. Este adevarat, aceasta forma de agricultura este mai putin daunatoare pentru natura decat agricultura moderna, comerciala
Cele patru mari forme de agricultura de subzistenta sunt: vanatoarea si culesul plantelor, pastoritul nomad, cultivarea diferitelor loturi si agricultura stabila. Fiecare dintre aceste forme reflecta un anumit stadiu de dezvoltare din istoria societatii umane.
In urma cu aproximativ 12.000 de ani, cea mai mare parte a oamenilor, traia din vanatoare, pescuit si cules. Aceasta implica uciderea animalelor salbatice pentru carne si culesul plantelor si radacinilor comestibile printre care fragi, fructe si seminte salbatice. Ca mod de viata, vanatoarea si culesul au avut un declin rapid dupa dezvoltarea agriculturii in urma cu aproximativ 12.000-10.000 de ani. O data cu descoperirea modului in care pot fi cultivate plantele si domesticit animalele, majoritatea oamenilor au devenit agricultori. In regiunile cu ploi abundente si regulate, ei cultivau diverse recolte. In regiunile mai uscate ei cresteau animale. Grupurile tot mai mici de culegatori si vanatori au fost impinse catre zone care nu erau propice nici unei forme de agicultura. Astazi societatile de culegatori si vanatori sunt pe cale de disparitie, cu toate ca aceste ocupatii inca mai reprezinta un mod de viata pentru cateva grupuri printre care cele de aborigeni din Australia, bosimani din Sudul Africii, pigmei din Centrul Africii si indieni sin padurile tropicale ale Americii se Sud. Vanatoarea si culesulnecesita o buna cunoastere a modului de supravietuire in armonie cu natura. Aceste cunostiinte le permit culegatorilor si vanatorilor sa supravietuiasca chiar si in zonele extrem de inospitaliere. Uniioameni de stiinta considera ca n-ar trebui pierdute cunostiintele despre natura a vanatorilor si culegatorilor.
Pastoritul nomad reprezinta un stadiu mai evoluat al vanatorii si unele forme de pastorit sunt chiar foarte asemanatoare cu aceasta. De exemplu hoardele de caribu urmarite de eschimosii din nordul Canadei, sau cele de reni vanate de laponii din nordul Scandinaviei, sunt doar partial domesticite. In realitate aceste animale sunt salbatice si migreaza an de an, fiind sau nu insotite de oameni. Cele mai multe triburi nomade reusesc chiar sa domesticiasca animalele printre care si vite, oi, capre alaturi de camile in Africa de Nord si Sud-vestul Asiei.
Pastorii nomazi isi duc de obicei animalele pe terenuri improprii cultivarii plantelor. Ei au insa nevoie de hrana si de alte bunuri produse de agricultorii stabili, pe care le obtin prin troc. Drept urmare, in mod normal, comertul joaca un rol important in modul de viata nomad.
Agricultura stabila, chiar la nivel de subzistenta, necesita un grad mai mare de tehnologie decat agricultura extensiva. Agricultorii trebuie sa-si pastreze terenurile curate
fara buruieni, si sa le mentina fertilitatea prin adaugarea de balegar, sau prin practicarea culturilor alternative, adica alternarea culturilor de pe un camp pe altul, in fiecare an. Adesea este necesara irigarea acestor terenuri, pentru a preveni pierderea recoltei din cauza secetei.
Probabil ca cea mai mare diferenta dintre cultivarea extensiva si cea alternativa este utilizarea plugurilor. Deoarece plugul poate ara suprafete mult mai intinse de teren decat uneltele manuale, nu este necesar ca tot terenul sa fie cultivat. Unele zone pot fi lasate deoparte pentru a se odihni. Suprafetele intelenite sunt uneori plantate cu iarba care mai tarziu va fi arata inapoi in sol, o tehnica ce fretilizeaza solul. Cea mai mare parte a gondilor, un grup de oameni din centrul Indiei, sunt agricultori de subzistenta. Ei ara toate campurile pe care le detin, primavara devreme, inaite de sosirea ploilor musonice. Imediat ce terenurile devin umede, agricultorii insamanteaza culturile de cereale, printre care porumb, mei si sorg. Ei lasa insa zone extinse necultivate. Aceste terenuri vor fi utlizate pentru culturile de iarna care vor cuprinde bumbac, mei, pastaioase si grau. Populatia foloseste aproape intrega cantitate de cereale pentru hrana zilnica. Omica parte a culturilor de bumbac sau de plante oleaginoase este insa deseori vanduta pentru achizitionarea hainelor sau pentru alte bunuri industriale. Aceste gen de agricultura este practicat in multe parti ale lumii, incluzand platourile din America Centrala si de Sud, o buna parte din Africa tropicala, India si regiunile calde si umede din estul si sud-estul Asiei.
In multe parti dens popolate din Asia tropicala, cum ar fi Bangladeshul, campii intinse sunt acoperite de culturi de orez umed, care ofera doua recolte pe an. Aceasta forma de agricultura intensiva, este posibila din cauza a trei factori importanti:solul fertil din cauza depozitelor de aluviuni care se aglomereaza intre doua inundatii, reteaua de canalizare si irigare si utilizarea balegarului. Agricultura intensiva de subzistenta este posibila si in regiunile deluroase, insa doar cu mare efort. Pentru a cultiva terenurile in panta, fara a cauza eroziunea solului, trebuie construita o serie de terase plane, sub forma de scari. In tarile cu populatii mari, cum ar fi China, Filipine, Japonia, metoda de terasare este esentiala. Nu se poate risipi nici un teren cu potential cultivabil. Principalele produse ale agriculturii de subzistenta, sunt recoltele destinate hranei, insa un regim format numai din cereale este sarac. De aceea, multi agricultori, detin si cateva animale printre bovine, porcine si pasari. Ei cultiva uneori si legume sau zarzavaturi.
Impactul economic al agiculturii de subzistenta pe piata mondiala este mic. Recoltele sunt produse pentru familia agricultorului, sau pentru oamenii din acea comunitate si cei mai multi dintre acesti agricultori sunt saraci.
Cea mai mare parte a muncii este executata de femei, capul gospodariilor, sotii fiind in cautare de munca platita, in orase. In perioadele de munca intensa, toti membrii familiei participa la muncile agricole. In Africa intre 60-80% din muncile agricole sunt efectuate de femei. Aceste procente includ femeile care practica agricultura de subzistenta dar si pe cele angajate in plantatii. Agricultura de subzistenta se bazeaza pe munca umana si este extenuanta. Satele de agricultori sunt deseori lipsite de serviciile elementare cum ar fi apa, curentul electric, educatia si sistemul de canalizare. In ciuda acestora, agricultura de subzistenta ramane importanta deoarece reprezinta ocupatia a aproape jumatate din populatia Globului. Agricultura de subzistenta este adesea criticata ca ar fi ineficienta din punct de vedere al productivitatii. Dar, pe de alta parte, productia realizata pe o suprafata este adesea foarte buna. Ea este o forma de agricultura adaptata mediului local decat alte forme de agricultura, cum ar fi cele tehnologizate care utilizeaza masini si produse chimice. Pentru multi agricultori este mare lucru daca isi pot hrani familiile si isi pot plati impozitele. Multora le lipsesc banii pentru seminte pentru insamantarea loturilor, deoarece acestea necesita tratarea cu fertilizatori si cu pesticide foarte scumpe. Trecerea la agicultura pentru comercializare este si un risc pentru obiectivul principal acela de hranire a propriei familii.
In unele foste colonii, terenul detinut odinioara de europeni a fost realocat agricultorilor locali. Cei mai multi dintre ei utilizeaza o parte a terenurilor pentru recoltele de subzistenta dar o parte pentru recoltele destinate vanzarii, cum ar fi cafeaua sau ceaiul. Adesea agricultorii, isi vand produsele unei cooperativa locale care se ocupa cu comercializarea acestor bunuri. Aceasta combinatie intre agricultura de subzistenta si cea comerciala, devenita obisnuita in Africa, este o speranta pentru dezvoltare si cresterea nivelului de trai.

Un referat marca: n-referate.blogspot.com

Relansarea agriculturii in Romania

RELANSAREA AGRICULTURII IN ROMANIA

Criza agriculturii romanesti

Tara noastra nu face parte dintre tarile nevoite sa importe cantitati
substantiale de hrana, dimpotriva, configuratia geografica si clima
sunt favorabile noua, pentru ca in conditii normale, Romania sa
satisfaca necesitatile alimentare ale unei populatii de doua ori si
jumatate mai mari decat numara in prezent. Scaderea productiei ne-a
dus insa in situatia paradoxala de a importa, cand de fapt ar trebui
sa exportam. In loc sa valorificam la maximum potentialul agricol, noi
il neglijam, iar consecintele duc la scaderea nivelului de trai.

Legea nr. 18/1991 si legea 1/2000 reprezinta acte de justete in ceea
ce priveste restituirea terenurilor agricole fostilor proprietari.
Retrocedarea terenurilor a avut mai multe efecte negative decat
pozitive, desi aceasta reprezentau un inceput bun al reformei.; este
nevoie si de o politica ferma si coerenta. Datorita faptului ca
proprietatea funciara este in prezent foarte faramitata, legea 1/2000
vine sa mareasca aria terenurilor agricole retrocedabile de la 10 la
50 ha.

Pentru a fi eficienta, legea 18 ar fi trebuit sa fie urmata de masuri
de stimulare financiara si de sprijinire a asociatiilor de
proprietari. Este nevoie de o companie de informare bine condusa care
sa convinga taranii de efectele benefice ale asocierii si de asemenea
sa-i convinga de necesitatea schimburilor de terenuri intre ei, astfel
inat o persoana sa detina toate locurile sale la un loc.

Prin folosirea de catre regimul comunist a termenului de "cooperativa"
acesruia i se atribuie defecte pe care nu le are. Este bine stiut ca
prin cooperativizarea incheiata in 1962 ce a fost un proces dureros,
statul comunist devenea proprietarul terenurilor agricole si al
mijloacelor de productie ale taranilor. Datorita rezonantei negative a
cuvantului in sine si a lipsei de cunostinte tehnice de organizare si
management in agricultura, in Romania post comunista s-a impiedicat
dezvoltarea acestei forme de activitate economica. Este foarte necesar
un astfel de sistem de organizare cooperatista moderna, de aceea
legiuitorul a incercat sa diminueze rezonanta negativa numid-o
"asociatie agricola" sau "asociatie cooperatista".

Printre principiile de baza ale asociatiei cooperatiste se numara:

* obiectivul asocierii: de a satisface nevoi comune ale membrilor,
nu de a obtine profit
* este o asociere deschisa si voluntara
* are un sistem de control democratic - un membru - un vot
* are o delimitare teritoriala si profesionala
* managementul se desfasoara pe baza de voluntariat
* repartizarea profiturilor are loc proportional cu participarea la
capitalul social
* impozitarea activitatii cooperativelor reprezinta o parghie de
stimulare a dezvoltarii locale
* educarea membrilor cooperativei

Ministerul Agriculturii si Alimentatiei propune organizarea a maxim 10
societati cu specific de imbunatatiri funciare, organizate pe centre
de productie la nivel judetean. Astfel "Sistemul National de
Imbunatatiri Funciare" propune: lucrari de imbunatatiri funciare noi,
dezvoltare si intretinere; activitati de productie si executie pentru
terti (interne si externe); activitati de irigatii si de desecare.

Costurile productiei agrare nu au o importanta mai mica. Lipsa
mecanizarii si modernizarii, preturile ridicate ale ingrasamintelor,
semintelor si substantelor chimice necesare conduc producatorul in
situatia de a acoperii costuri de productie pe care nu si le permite.
Din acest motiv multi dintre producatori au renuntat sa produca pentru
piata, preferand sa produca pentru autoconsum.

Agricultura Romaniei in perioada 1990-2000

Efectele pe care le-au avut si le au deciziile gresite din perioada
1990-2000 asupra agriculturii sunt multiple, in conditiile in care
agricultura ocupa aproximativ 20% din PIB. Astfel pierderile suportate
de agricultura romaneasca in ultimii 10 ani au drept cauze:

* Distrugerea patrimoniului Cap-urilor (3776 unitati) - 90 miliarde
lei
* Atomizarea proprietatii agricole: 40 milioane parcele, 5 milioane
proprietari - pierderi anuale de circa 7000 miliarde lei, datorita
autoconsumului care se incadreaza intre 80-100%
* Dotarea necorespunzatoare cu utilaje, necultivarea intregii
suprafete agricole si intarzierea lucrarilor - au dus la pierderi
anuale de 4800 mil.lei
* Deficit de tractoare (exista un tractor la 56 ha) - pierderi 6750
mld lei/an
* Aplicarea incorecta a legii 18/1990 si inperfectiunile legii - au
dus la circa un milion de procese in justitie (taxe de 2000 mld.
lei)
* Nefolosirea sistemului de irigatii, deteliorarea instalatiilor de
pe 2 mil. ha. (se folosesc 113 mii ha - 4,2 % din suprafata
amenajata pentru irigat), neaplicarea ierbicidelor si pesticidelor
- pierderi de 3 mld. dolari anual
* Abandonarea folosirii tehnologiilor moderne, lucrarilor de
eroziune a solului - pierderi de 5250 mld. lei annual
* Consum redus de ingrasaminte chimice (1989-2,7 mil. tone fata de
200-300 mii tone in ultimii ani) - pierderi de 17500 mld. lei
* Defrisari in pomicultura si viticultura de 76 mii ha - pierderi la
export de 30 mil. dolari/an
* Sacrificarea de animale (aproximativ 40% fata de anul 1989) - s-a
ajuns la importul de carne si excedent de porumb

Au fost scosi din sectorul agricol 15 mii de specialisti cu pregatire
superioara, iar rata saraciei in mediul rural a ajuns la 40,5%.

Cauzele prezentate anterior nu sunt nici pe departe singurele probleme
ale agriculturii. Lor li se adauga efectele prostului management din
cele mai multe IAS-uri sau politica preturilor produselor agricole.
Exista de asemenea si efecte deviate ale situatiei dezastruase din
agricultura, precum: cresterea analfabetismului (intre 1 si 3,5 mil.
persoane, cifrele reale nefiind cunoscute), inmultirea bolilor sociale
sau cresterea criminalitatii.

Importul de cereale a crescut in perioada 1990-1993 la un nivel mediu
anual de 1,8 mil. tone (comparativ cu media anuala de 0,08 mil. tone
in perioada 1987-1989). La acea data era nevoie de importuri pentru a
asigura cererea interna marcata de exportul cerealelor din anii '80
care a contribuit la plata datoriei externe a Ronaniei.

Exportul de cereale a fost nesemnificativ in perioada 1991-1994, dar
din anul 1995 a dat semne de revigorare.

Consumul mediu anual pe locuitor la produsele din cereale a crescut,
conforn datelor statistice, de la 157,3 kg/locuitor in 1989 la 166,7
kg/locuitor in 1999. Acest consum ridicat se datoreaza in parte
interventiei statului asupra preturilor, subventia la paine fiind cea
care se remarca dintre toate.

Ajustarea structurilor agricole romanesti

Nivelul de dotare tehnica este precar, la noi este de peste 60 ha la
tractor, fata de 12,7 ha/tractor cat este media europeana. Acesta si
alte cauze au dus la randamente medii la hectar scazute, reprezentand
mai putin de 50% fata de principalele tari membre ale UE.

Agricultutra noastra, cu peste 4 mil. de gospodarii si peste 3 mil. de
persoane active, nu asigura hrana necesara pentru 23 mil. locuitori,
fata de U.E. unde 7,8 mil. de agricultori produc hrana pentru 350 mil.
locuitori si un important surplus pentru export. Aceasta stare de fapt
este un puternic obstacol in calea integrarii. Romania este in prezent
o tara europeana cu cei mai multi agricultori, cca 37% din totalul
populatiei active. Acestia reprezinta aproape 40% din numarul
agricultorilor existenti in prezent in U.E., unde ponderea populatiei
active in agricultura in totalul activilor este de numai 5,3%.

Reforma politicii agricole in Romania este un proces care nu va
depinde numai de situatia interna si de evolutia Politicii Agricole
Comunitare, ci si de evolutia situatiei internationale, de raportul de
forte intre cei doi mari competitori: Statele Unite si Uniunea
Europeana.

Asezarea agriculturii si a intregului sistem agroalimentar pe
principii concurentiale, consolidarea mediului de afaceri care sa
conduca la cresterea ofertei interne de produse agroalimentare in
vederea functionarii filierelor si asigurarea unei cresteri economice
neinflationiste se pot baza numai pe o agricultura viabila.
Agricultura de subzistenta produce inflatie, generata de dezechilibre
cerere-oferta si cresterea pretului la produse de baza in alimentatia
populatiei, decaderea pietei interne si cresterea dependentei de
import .

Procesul de negociere in vederea integrarii Romaniei in UE presupune o
peroada de timp in care sa se accelereze ajustarea structurala la
exigentele modelului european de agricultura. Decalajele existente
intre agricultura noastra si cea a tarilor dezvoltate sunt mari si tin
de nivelul general de dezvoltare economica. Romania intampina mari
obstacole din cauza lungii perioade de timp in care a dominat economia
de comanda, a intarzierii reformelor si a greselilor facute in
politica agricola, care vor prelungi perioada de organizare a
exploatatiilor comerciale si ne va costa mult.

Solutia cresterii performantei societatii comerciale agricole este
privatizarea moderna, prin mentinerea fermei mari ca unitate de baza
si modernizarea tehnica.

Ajustarea structurilor agricole trebuie sa urmareasca modernizarea
exploatatiilor astfel incat sa devenim competitivi pe piata interna si
internationala. Rezultatul acestor transformari este pozitiv daca se
asigura un grad normal de autosuficienta alimentara si daca se obtin
avantaje de pe urma integrarii in UE. Rezultatele financiare oferite
de aceasta si de organismele financiare internationale constituie un
mare avantaj si trebuie gestionate cu pricepere si folosite pentru
modernizarea structurilor agricole.

Toata lumea stie ca la asocierea Romaniei la Uniunea Europeana,
negocierile dosarului agricol au fost cele mai dificile. La ultimele
tratative de integrarea a tarii noastre s-a negociat problema
pamantului arabil al Romaniei. Astfel, la inceput mai voalat, apoi mai
direct ni se spune ca Romania va trebui sa renunte la 2 mil. ha teren
arabil, pentru a putea adera la

UE. Din acest motiv s-au nascut o serie de intrebari, cum ar fi: este
posibil ca tara noastra sa renunte la 21,41% din suprafata arabila in
conditia in care si asa securitatea alimentara este grav afectata?; In
ce zone ale tarii se va putea produce aceasta trecere?

Suntem indreptatiti sa ne punem astfel de intrebari, deoarece
statisticile arata ca doi ani la rand nefavorabili pentru agricultura
ar avea consecinte dintre cele mai nefaste, nu numai asupra economiei
nationale, care si asa se clatina, ci si asupra populatiei tarii, care
a inceput sa detina toate recordurile negative ale Europei in materie
de sanatate.

RAPORTUL COMISIEI EUROPENE IN ANUL 2001

In anul 2000 agricultura a adus aproximativ 12,6% din beneficiul total
al Romaniei, fata de 14,8% in 1999. La sfarsitul anului 2000 si
inceputul anului 2001 situatia din agricultura era dificitara datorita
secetei care a afectat intreaga tara. Scaderea productiei a fost
serioasa (aproximativ 20%) in ciuda extinderii suprafetelor cultivate.
Exporturie de produse agricole au scazut cu 30% in 2000 fata de 1999.
Exportul se ridica la 337 mil euro, iar importul la 1010 mil euro.
Deficitul in agricultura a fost estimat la 22% din deficitul total al
Romaniei.

In anul 2000, importul in Comunitatea Europeana a produselor agricole
romanesti a scazut la 224 mil euro, iar imoprturile tarii noastre a
produselor provenite din Uniunea Europeana au crescut cu 24% (cu 332
mil euro). Balanta schimburilor se inclina deci catre Comunitatea
Europeana cu 107 mil euro, fata de 39 mil Euro in 1999.

In anul 2001, alocarea de la bugetul de stat pentru agricultura si
silvicultura a fost de 403 mil euro. Seceta anului trecut a condus
Guvernul la necesitatea de a investi in irigatii inca 14% din
alocatiile acordate agriculturii.

In domeniul alimentatiei publice, Romania a elaborat inca de la
inceputul lui 2001 o strategie care a actionat pe linia modernizarii,
prelucrarii si producerii alimentelor, insa mai trebuie facute
eforturi considerabile in aceasta ramura. In ceea ce priveste
calitatii alimentelor, lipsa resurselor care ar trebui alocate
Agentiilor Sanitar-Veterinare continua sa fie un obstacol important.

In ciuda incercarii de privatizare a firmelor din agricultura, multe
continua sa fie de stat si sa acumuleze pierderi. In timp ce
restructurarea industriei agro-alimentare este ingrijoratoare, au fost
facute progrese in modul de prelucrare a alimentelor.

In ceea ce priveste reforma pamantului, aceasta este inca foarte
lenta. Fragmentarea terenurilor agricole determina o mai mare
ineficienta a fermelor.

Acreditarea Agentiei SAPARD s-a realizat, totusi pregatirea
structurilor necesare functionarii Organizatiei Pietelor Comune
(Common Market Organization) nu s-a terminat. Se observa progresul
facut in domeniul legislativ, dar in general, dezvoltarea din spatiul
rural ramane limitata.

Ministerul Agriculturii si institutiile subordonate lui trebuie sa ia
masuri urgente pentru cresterea calitatii administrative pentru a
putea deveni competent, de a putea implementa mecanismele manageriale
ale Politicii Agricole Europene (Common Agricultural Policy), iar in
particular de a imbunatati sistemul intern de Administratie si
Control.

PROGRAMUL DE GUVERNARE

Obiectivul principal al Programului de guvernare in domeniul agricol
il constituie stoparea declinului, redresarea treptata si asigurarea
conditiilor pentru relansarea agriculturii, in concordanta cu
potentialul natural, economic si uman al Romaniei, in scopul
asigurarii securitatii alimentatiei populatiei si crearea de fonduri
pentru schimburile economice internationale.

Se are in vedere :

* Accelerarea reformei funciare
* Continuarea procesului de privatizare a societatilor cu capital
majoritar de stat ( fostele IAS-uri) din agricultura
* Cresterea cantitativa si calitativa a productiei agricole vegetale
si animale, si promovarea unor sisteme de agricultura ecologica
* Atingerea parametrilor minimi de performanta in domeniul
agroalimentar pentru a atinge nivelul exigentelor Uniunii Europene
* Asigurarea unor programe de investitii avantajoase pentru
producatorii agricoli
* Sprijinirea producatorilor in vederea imbunatatirii dotarii
tehnice, in special tractoare, masini agricole, utilaje
echipamente, instalatii, ingrasaminte chimice, pesticide si
produse petroliere
* Dezvoltarea unei piete concurentiale, reale si stabile care sa
asigure venituri corespunzatoare producatorilor agricoli
* Promovarea unui program de dezvoltare rurala
* Crearea si modernizarea structurilor agrare, mai ales a factorilor
de productie, instittiilor publice si organizatiilor parteneriale
si a pietii comerciale
* Asigurarea unui mediu favorabil pentru atragerea capitalului
strain pentru sustinerea programelor de investitii si dezvoltare a
productiei agricole in Romania. Sunt mentionate Programul SAPARD
si alte programe cu finantare externa.

Se urmareste redefinirea rolului si atributiilor Ministerului
Agriculturii Alimentatiei si Silviculturii, si a institutiilor
publice, centrale si teritoriale pe care le coordoneaza. Se doreste
crearea unor structuri comprtitive cu cele din UE, in masura sa
implementeze programe agrare, sustinute si din bugetul public, cum
sunt: Programele SAPARD, PHARE, SPP.

Se lucreaza si asupra unor sectoare strans legate de agricultura:

- Modernizarea industriei alimentare -

Obietivul este realizarea de produse alimentare competitive, aliniate
la standardele de calitate ale UE, iar pentru atingerea acestui scop
trebuie accelerat procesul de privatizare sustinuta, retehnologizarea
si modernizarea, atragerea de investitori straini, intensificarea
controlului calitatii si salubritatii produselor alimentare - pentru
protectia sanatatii populatiei, stimularii produselor alimentare
diversificate, mai ales a produselelor de panificatie, a celor
lactate, a preparatelor din carne si din peste, a conservelor din
legume si fructe, etc.

* Dezvoltarea silviculrurii -

In tara noastra, suprafata fondului forestier reprezinta 26,7% din
suprafata teritoriului natiunal, cu mult sub nivelul mediu european,
de aceea se doreste continuarea reformei fondului funciar prin
cresterea ritmului retrocedarii padurilor catre fostii proprietari si
stoparea taierilor abuzive a arborilor.

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A ROMANIEI PE TERMEN MEDIU 2002 - 2004

In sectorul agricol, pe viitor, reforma trebuie sa vizeze securitatea
alimentatiei populatiei si necesitatea modernizarii satului romanesc -
se mentioneaza in strategia de aderare a Romaniei la Comunitatea
Europena.

Astfel se au in vedere:

1) Cresterea suprafetelor agricole prin asociere, schimb si cumparare,
descurajandu-se diviziunea proprietatii sub o anumita limita. Pentru a
atinge acest obiectiv trebuie sa se promoveze formele asociative de
parteneriat pe baza competitivitatii si a intereselor producatorilor
agricoli in scopul promovarii progresului tehnic (este utila practica
arendarii si concesionarii pe durata indelungata).

2) Continuarea reformei structurale punand accent pe exploatatiile
agricole, pe privatizarea societatilor comerciale din mediul rural la
care statul este majoritar. Guvernului ii revine datoria de a
perfectiona cadrul legal si institutional pentru buna functionare a
pietelor agricole esentiale (piata produselor, a materiilor prime si
serviciilor pentru agricultura, piata creditului si cea funciara).

3) Promovarea politicilor de produs si sprijnirea cresterii eficientei
economice a produselor.

4) Realizarea dezvoltarii rurale - este posibila cu ajutorul
Programului SAPARD al Uniunii Europene.

PROIECTE FINANTATE DE BANCA MONDIALA

Banca Mondiala a finalizat o serie de proiecte care vizeaza o mai buna
desfasurare a activitatii agricole in Romania. Exista de asemenea
unele proiecte in curs de derulare, iar altele in faza de pregatire.

I. Proiecte finalizate:

1) Proiectul de sprijinire a Fermierilor si a Intreprinderilor
Agricole Private

Coordonat de Ministerul Finantelor, proiectul a fost aprobat la data
de 11 iulie 1992, si s-a incheiat la data de 30 noiembrie 1998. Costul
proiectului a fost de 164,7 milioane dolari SUA cre au constat intr-un
imprumut de la Banca Mondiala in valoare de 100 milioane dolari SUA si
alte finantari acordate de Banca Agricola si Banca Romana de
Dezvoltare (64,7 milioane dolari SUA).

Proiectul urmarea sprijinirea dezvoltarii zonelor rurale, incurajarea
cresterii productivitatii si eficientei in agricultura, generarea de
locuri de munca si imbunatatirea nivelului de trai. Aceste obiective
urmau a fi realizate prin:

a) infiintarea si extinderea intreprinderilor din zonele rurale in
scopul imbunatatirii ofertei de servicii si cresterii diversitatii lor

b) efectuarea de investitii in fermele agricole pentru a creste
productia

Beneficiarii acestui proiect erau taranii si intreprinderile
prelucratoare de produse agricole. Au fost excluse din acest proiect
investitia in societatile proprietate de stat, in productia de tutun,
noi livezi, noi vii si ferme de animale.

2) ASAL - Imprumutul destinat Redresarii Sectorului Agricol

Aflat sub coordonarea Ministerului Agriculturii si Alimentatiei,
proiectul a fost aprobat la 3 iulie1997 si s-a incheiat la 31
decembrie 2000. Costul poiectului s-a ridicat la 350 milioane dolari
SUA, care s-au acordat sub forma unui imprumut de la Banca Mondiala.

Principalul obiectiv al proiectului il reprezinta sustinerea reformei
in agricultura, deoarece agricultura este un sector important al
economiei romanesti. Reformele din cadrul ASAL sprijina efortul de
stabilizare prin diminuarea rolului economic al utilajelor agricole
care lucreaza in pierdere.

Proiectul avea in vedere :

a) sprijinirea tranzitiei la economia de piata; privatizarea unei mari
parti a capacitatilor de productie in Romania; liberalizarea pietei si
crearea posibilitatilor de investitii, productie si comert in sectorul
privat care sa conduca la cresterea nivelului competitiv al tarii
noastre.

b) Cresterea competitivitatii prin desfiintarea si privatizarea
intreprinderilor de stat; folosirea eficienta a resurselor;
dezvoltarea comertului cu cereale si cu seminte; imbunatatirea
serviciilor de mecanizare a agriculturii; dezvoltarea instalatiilor de
prelucrare a cerealelor.

c) Liberalizarea pietei si dezvoltarea institutionala pentru a crea o
piata libera , a incuraja investitiile si a dezvolta comertul.

d) Eliminarea subventiilor si a controlului asupra preturilor;
imbunatatirea sistemului de credite pentru agricultura; crearea
cooperativelor prestatoare de servicii agricole.

II. Proiecte in derulare

Proiectul de Dezvoltare a Finantarii Rurale

Coordonat de Ministerul Finantelor Publice, proiectul a fost aprobat
la data de 29 martie 2001 si se va inchide la data de 31 ianuarie
2006. Costul sau este de 93 milioane dolari SUA si va fi suportat
printr-un imprumut de la Banca Mondiala (50 milioane dolari SUA) si de
alti finantatori precum: Guvernul Romaniei (3 milioane dolari SUA) si
beneficiarii proiectului (40 milioane dolari SUA).

Proiectul are drept obiective:

a) accelerarea transformarii economiei rurale prin marirea fluxului de
capital investit in acest sector.

b) cresterea rolului sectorului privat in economia rurala prin
sporirea accesului intreprinderilor private la serviciile financiare

c) facilizarea integrarii in Uniunea Europeana prin creterea
capacitatii economiei rurale de a investi sumele alocate de UE in
cadrul "Programului Special de Dezvoltare Agricola si Rurala in
Vederea Aderarii" (SAPARD)

d) reducerea saraciei rurale prin finantarea investitiilor agricole
pentru segmentele de populatie saraca care nu au acces la credite.

III. Proiecte in pregatire

1) Proiectul referitor la Dezvoltarea Serviciilor Destinate
Agriculturii

A fost aprobat in ianuarie 2000 si urmeaza a se finaliza in decembrie
2004. Este coordonat de Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si
Padirilor si totalizeaza fonduri in valoare de 17,4 milioane dolari
SUA, dintre care 11 sunt finantate de banca mondiala, iar 6,4 de
Guvernul romaniei.

Proiectul urmeaza sa sprijine cercetarea agricola si activitatile
prioritare in acest sector, avand ca scop satisfacerea nevoilor
inediate de tehnologie ale fermierilor particulari. Se va formula in
acelasi timp un plan strategic de actiune in directia consolidarii
cunostintelor din domeniul agricol si a sistemului de informatii
referitoare la acest domeniu. Se vor pune la dispozitie fonduri pentru
cercetarea aplicativa in domeniul agriculturii si se va sprijini
Agentia Nationala de Consultanta Agricola pentru a oferi servicii de
consiliere a fermierilor privati.

2) Proiect de Dezvoltare Rurala (PDR)

Este coordonat de Ministerul Agriculturii si a fost aprobat in
decembrie 2000. Costurile se vor ridica la 150 milioane dolari SUA,
dintre care 100 milioane reprezinta un imprumut la Banca Mondiala, iar
50 milioane vor fi suportate de Guvern.

Principalul obiectiv al Proiectului Pentru Dezvoltare Rurala (PDR)
este cresterea nivelului de trai si a veniturilor in zonele rurale
concomitent cu cresterea participarii zonelor si gospodariilor sarace
la procesul de dezvoltare rurala. Sunt urmarite obiective importante
privind dezvoltarea rurala, precum:

a) dezvoltarea resurselor rurale - cresterea capitalului social,
material si uman in zonele rurale si cresterea productivitatii
resurselor.

b) dezvoltarea activitatilor si pietelor din sectorul privat rural -
accesul mai usor al gospodariilor rurale le pietele de marfuri
agricole si de factori de productie.

c) descentralizarea zonelor rurale - dezvoltarea capacitatii
administrative si financiare a administratiilor publice locale.

3) Proiectul Referitor la Reducerea Poluarii in Agricultura

Este un proiect in valoare de 8,4 milioane dolari SUA finantat de
Guvern cu 2,9 milioane dolari SUA si de Programul Global de Protectie
a Mediului (GEF) cu un credit nerambursabil de 5,5 milioane dolari
SUA.

Peoiectul isi propune reducerea poluarii provenite din surse agricole
din Romania, a apelor Dunarii si Marii Negre. In acest scop proiectul
va ajuta Gunernul Romaniei in vederea:

a) incurajarii si promovarii de catre agricultori a unor practici
agricole ecologice

b) intaririi capacitatii de elaborare a politicii si de reglementare
la nivel national si si local

c) elaborarii unui program de constientizare a opiniei publice asupra
acestei probleme.

Pe termen lung, Proiectul are drept obiectiv reducerea continutului de
ingrasaminte si altor substante folosite in agricultura in apele
Dunarii si Marii Negre.

4) Proiectul de Reabilitare a Sistemului de Irigatii

Este coordonat de Ministerul Agriculturii si este estimat la 100
milioane dolari SUA, din care 75 de milioane reprezinta un imprumut de
la Banca Mondiala. Urmeaza sa se stabileasca suma cu care va finanta
Guvernul acest proiect.

Obiectivul principal este obtinerea unui sistem echitabil de folosire
a apei pentru irigatii. Fermierii privati vor beneficia in urma
acestui proiect de obtinerea unei productii agricole sporite. Urmeaza
a se reabilita sistemele vechi de irigatii. Peroiectul vine in
sprijinul Regiei Autonome de Imbunatatiri Funciare (RAIF).

5) Proiectul de Dezvoltare a Sectorului Silvic

Este un proiect in valoare de 24,34 milioane dolari SUA care se va
putea finaliza printr-un imprumut de la Banca Mondiala si prin
finantare de la Guvern (urmeaza a fi stabilit in ce procent).

Proiectul urmareste cresterea contributiei resurselor silvice la
economia nationala printr-o administrare durabila a acestora. Se
doreste si crearea unui serviciu de dezvoltare si consultanta pentru
agentii economici din domeniul silvic, si de asemenea dezvoltarea unei
constiinte publice care sa vizeze administratea durabila a resurselor
silvice.

ASISTENTA FINANCIARA IN DOMENIUL AGRICULTURII

Sunt multe programe de finantare a agriculturii romanesti, dar cele
mai cunoscute si mai discutate sunt ASAL si SAPARD.

ASAL:

Programul incearca sa rezolve unele probleme precum:

- implementarea unui sistem de credite diversificat, in care sa existe
mai multe forme de creditare pentru diferite tipuri de exploatatii
agricole (fermieri, asociatii familiale, asociatii juridice, societati
comerciale sau fostele IAS-uri).

- formarea unui sistem de credite concurential in care pietele
financiare nu au beneficiari privilegiati, in care expertiza bancara
sa fie focalizata pe evaluarea riscului proiectelor de imprumut, si nu
pe verificarea eligibilitatii clientilor (bazata pe preferinte)

- sa fie un sistem in care riscul creditului sa ii apartina bancii
comerciale sau creditorului, in general; statul nu trebuie sa
intervina prin acordarea de garantii guvernamentale.

- faptul ca micii fermieri nu au beneficiat de credite subventionate
in trecut; au existat multe credite dar care nu vizau micii fermieri.

- in pietele insuficient dezvoltate, interventia statului poate fi
justificata.

Programul ASAL elaborat de Bnanca Mondiala are in vedere
subventionarea cheltuielilor initiale de instalare a bancilor in
mediul rural. De asemenea, Banca Mondiala doreste sa sprijine Guvernul
in definirea unui sistem de bonuri de valoare pentru fermierii mici si
mijlocii, pentru a stimula cererea de input-uri.

SAPARD / PDR

Programul urmaereste:

* Modernizarea sectoarelor de productie si comercializare in
conformitate cu standardele de calitate si normele Uniunii
Europene
* Consolidarea exploatatiilor agricole pe dimensiuni optimale
* Acordarea de consultanta si instruirea producatorilor agricoli

Este principalul instrument prin care Uniunea Europeana sprijina
procesul de preaderare a Romaniei, in domeniul agriculturii. Astfel
153,2 milioane euro vor fi alocte annual Romaniei de UE in perioada
2000-2006, pentru a facilita adoptarea legislatiei comunitare in
domeniu si a imbunatatii competitivitatea sectorului agricol. Conform
volumului acestei alocatii din partea UE, Romania ocupa locul secund
(dupa Polonia). Bugetul de stat finanteaza acest proiect cu 50
nilioane euro anual.

Acordul multianual de finantare cu Comisia Europeana a fost semnat in
februarie 2001. Dupa acreditarea Agentiei SAPARD de catre Comisia
Europeana, urmeaza sa se intervina in domenii precum: investitii,
dezvoltare si diversificare, silvicultura, pregatirea profesionala,
asistenta tehnica, managementul resurselor de apa, grupurile de
producatori, imbunatatirea structurilor si metode de productie.

BIBLIOGRAFIE

J. KLENK, R. REINEKE - "Privatizarea in tarile de tranzitie in curs de

dezvoltare"

E SCARLAT, N. CHIRITA - "Politici macroeconomice" Editura Economica,

Bucuresti 2000

MIHAI BERECEA, GH. TANASE - "Politici agrare" Editura APR 1999

- PROGRAMUL GUVERNAMENTAL

- RAPORTUL COMISIEI EUROPENE PRIVIND ROMANIA (1999-2000)

- STRATEGIA NATIONALA DE DEZVOLTARE A ROMANIEI PE

TERMEN MEDIU

ZIARUL ADEVARUL ECONOMIC - 46 / 2001

ZIARUL FINANCIAR - 30 august 2001

25 septembrie 2001

17 octobbrie 2001

18 octombrie 2001

24 octombrie 2001

30 octombrie 2001

REVISTA ECONOMISTUL - 22 / aprilie 2000

* 605 / 18 mai 2000

TRIBUNA ECONOMICA

- Anul 1999 - nr. 10

- Anul 2000 - nr. 1, 17, 23, 24, 25, 26, 29, 35, 37, 41, 42, 43, 44,
46, 48

- Anul 2001 - nr. 3, 5, 11, 14, 18, 21, 24, 25, 26, 27, 30, 39

www. World bank.ro

www. Mdp.ro

www. Mimmc.ro

Referat Agricultura de subzistenta

Cele patru mari forme ale agriculturii de subzistenta sunt vanatoarea si culesul plantelor, pastoritul nomad, cultivarea diferitelor loturi si agricultura stabila. Fiecare din aceste forme reflecta un anumit stadiu din istoria societatii umane.In urma cu aproximativ 12000 de ani, cea mai mare parte a oamenilor traia din vanatoare, pescuit si cules.

Aceasta implica uciderea animalelor salbatice pentru carne si culesul plantelor si radacinilor comestibile, printre care fragi, fructe si seminte salbatice. Ca mod de viata, vanatoarea si culesul au avut un declin rapid dupa dezvoltarea agriculturii, in urma cu 12000-10000 de ani. O data cu descoperirea modului in care pot fi cultivate plantele si domesticite animalele, majoritatea au devenit agricultori.

In regiunile cu ploi abundente si regulate, ei cultivau diverse recolte. In regiunile mai uscate, ei cresteau animale. Grupurile tot mai mici de vanatori si culegatori au fost impinse catre zone care nu erau propice nici unei forme de agricultura.

Vanatoarea si culesul necesita o buna cunoastere a modului de supravietuire in armonie cu natura. Aceste cunostinte le permit vanatorilor si culegatorilor sa supravietuiasca chiar si in zonele extrem de inospitaliere. Unii oameni de stiinta considera ca n-ar trebui pierdute cunostiintele despre natura a vanatorilor si culegatorilor.

Pastoritul nomad
Pastoritul nomad reprezinta un stadiu mai evoluat al vanatorii si unele forme de pastorit sunt chiar foarte asemanatoare cu aceasta. De exemplu, hoardele de caribu urmarite de eschimosii din nordul Canadei, sau cele de reni vanate de laponii din nordul Scandinaviei, sunt doar partial domesticite. In realitate, aceste animale sunt salbatice si migreaza an de an, fiind sau nu insotite de oameni.

Cele mai multe triburi nomade reusesc insa sa domesticeasca animalele, printre care vite, capre si oi, alaturi de camile, in Africa de Nord si sud-vestul Asiei, lame in Muntii Anzi din America de Sud si iaci in muntii si podisurile inalte din centru Asiei.

Pastorii nomazi isi duc de obicei animalele la pasunat pe terenuri improprii cultivarii plantelor. Ei au insa nevoie de hrana si de alte bunuri produse de agricultorii stabili, pe care le obtin prin troc. Drept urmare, in in mod normal, comertul joaca un rol important in modul de viata nomad.

Pastori nomazi binecunoscuti sunt si tuaregii din Sahara si fulanii din regiunea Sahel, la sud de Sahara, beduinii vorbitori de araba din sud-vestul Asiei si bakhtiarii din Iran. Acesti nomazi nu se deplaseaza niciodata fara vreun motiv precis si isi ridica tabara, de obicei, din cauza ca vechiul loc nu mai corespundea pasunatului sau nu mai avea suficiente rezerve da apa. Deplasarile lor se fac in functie de anotimp.

De exemplu, in timpul sezonului secetos din Sahel, din noiembrie pana in mai, tuaregii din nordul Africii isi instaleaza taberele langa fantani, permitand pasunatul animalelor pe o raza de treizeci de kilometri. In iunie, o data cu aparitia primelor ploi, tuaregii se deplaseaza din zona fantanilor, permitand vegetatiei sa-si revina. Animalele lor pot pasuna pe arii mult mai intinse, pana la reinstalarea sezonului secetos care ii obliga sa se reintoarca in preajma fantanilor.

Moduri de viata pe cale de disparitie.
Multe grupuri minoritare, de pe intreg mapamondul, duc o lupta dificila pentru supravietuire. Printre grupurile amenintate sunt si pastorii nomazi. Partial, acest lucru se datoreaza faptuluica majoritatea guvernelor contemporane ar prefera ca nomazii sa se stabileasca in orase si sa renunte le vechiul lor mod de viata. Persoanelecu un domiciliu stabil sunt mai usor de controlat si isi platesc la timp taxele si impozitele.

Unele guverne, cum ar fi cele din China, Mongolia si fosta Uniune Sovietica, au utilizat pana si forta pentru a obliga grupurile nomade sa se stabileasca. Aceste guverne sustin ca, astfel, copii fostilor nomazi vor avea acces mai usor la educatie, sanatate si alte servicii.

O alta amenintare se datoreaza schimbarilor climatice adesea legate de alti factori ecologici, ca supra-pasunatul sau defrisarea padurilor. De exemplu, secetele prelungite din Sahel, din anii '70 si '80, impreuna cu distrugerea vegetatiei, au transformat terenul de pasunat in desert. Milioane de animale domestice au murit. Ca urmare, multi tuaregi au fost obligati sa se stabileasca in zonele periferice ale oraselor, unde sunt asistati de agentii de ajutorare. Multi copii de tuaregi au fost obligati sa cerseasca.

Referat Agricultura

Agricultura, cultivarea pamantului pentru a creste plante a
constituit ramura principala de la inceputurile civilizatiei. Ea asigura cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru imbracaminte si alte materii prime pentru industrii.
Agricultura, cultivarea pamantului pentru a creste plante a
constituit ramura principala de la inceputurile civilizatiei. Ea asigura cea mai mare parte a alimentelor; materiale necesare pentru imbracaminte si alte materii prime pentru industrii.
Cand europenii au descoperit tinuturile indepartate, ei au gasit multe culturi exotice. Grabiti sa le exploateze, ei au pus rapid la punct un sistem comercial care a dezechilibrat drastic balanta ecologica si economica a multor tari cu economie agrara.
Inca de la inceputul anilor 1500, aventurierii portughezi si spanioli, urmati de britanici, olandezi, francezi si germani, au inceput colonizarea suprafetelor vaste situate la tropice. In Europa a crescut mult cererea pentru produsele care proveneau doar din regiunile tropicale sau sub-tropicale, printre care condimentele si bauturile. Se cereau si materiale pentru industrie, cum ar fi bumbacul sau cauciucul. Prelucrarea ulterioara si exportul unor marfuri atat de valoroase au stimulat mult dezvoltarea comertului mondial, atat in domeniul alimentar, cat si al materiilor prime. Cererea pentru produse ca bumbacul sau cauciucul a dus la schimbarea caracterului agriculturii in tarile tropicale, mai ales atunci cand terenurile destinate agriculturii de subsistenta erau inlocuite cu cele comerciale. In 1519, de exemplu, conchistadorul spaniol Hernan Cortes a gustat o bautura numita xocolatl ( ciocolata) la curtea lui Montezuma, regele aztec al Mexicului. Cortes a importat bautura in Europa unde a devenit foarte populara. Arborele de cacao creste in stare salbatica in regiunile tropicale ale Americii de Sud. Conchistadorii au sutinut cultivarea acesteia in toata America Centrala si de Sud si in Sud-estul Asiei. In urma cu aproximativ 100 de ani, cacaoa a ajuns pana in Africa de Vest, care astazi produce cam jumatate din recolta mondiala. In Africa de Vest principalii producatori de cacao sunt micii plantatori. In anumite regiuni micii actionari tarani au jucat un rol foarte important in agricultura tropicala. Un alt eveniment de mare insemnatate a fost evolutia noilor sisteme de administrare introduse la tropice de europeni. Printre cele mai importante dintre aceste scheme au fost plantatiile, realizate pentru a produce recolte vandabile, pentru comercializare sau pentru barter, si nu doar pentru alimentarea familiei fermierului. Pe plantatii lucrau fie muncitori din zona, platiti cu salarii, fie sclavi. Aceste ferme erau organizatii destul de independente. Pe ele se planta hrana necesara pentru muncitori, si importau personal, echipament si specialisti din tarile de bastina. Plantatiile sunt de obicei intinse, intre 100 si 20.000 de hectare. Dupa incetarea colonizarii noile guverne au impartit vechile plantatii in unitati mai mici si au distribuit pamantul printre tarani care adesea au continuat sa cultive recolte comerciale alaturi de cele destinate hranei de subzistenta. In unele regiuni, proprietarii plantatiilor si-au vandut plantatiile unor investitori straini sau unor companii multinationale care adesea angajau administratori sau muncitori locali. Unele plantatii au fost practic inchiriate de arendasi.
Altele ca cele din Cuba, au devenit ferme de stat cu muncitori platiti de guvern.
Recoltele pentru comercializare includ recoltele anuale- bumbacul, iuta, orezul si tutunul, dar si recoltele perene- bananele, trestia de zahar care cresc vreme de mai multi ani. Arbustii pereni sunt cei de cafea sau de ceai, iar arborii pereni sunt cei de cacao si doua tipuri de arbori care produc uleiuri alimentare, cocotierul si palmierul. La scara mondiala orezul este cultura predominant tropicala, desi aproape intreaga productie de orez este destinata consumului domestic. Cea mai mare parte a celorlalte culturi comerciale, cum ar fi cafeaua si trestia de zahar, este destinata exportului. Trestia de zahar este o cultura perena care se cultiva in regiunile tropicale si cele sub-tropicale nesupuse inghetului. Ea se maturizeaza in 12-15 luni si este productiva, de obicei, vreme de 4-6 ani. Zaharul a reprezentat unul dintre cele mai importate produse de export. In secolele 16-18 a facut parte din comertul triunghiular prin care vasele transportau sclavi din Africa in America, zahar din America catre Europa si bunuri manufacturate din Europa catre Africa. Cafeaua provine din doua specii principale Coffee Arabica si Coffee robusta. Cafeaua de cea mai buna calitate arabica-usoara, se cultiva in tinuturile inalte din America Centrala, de asemenea in Columbia, Kenya si Tanzania. Traiul producatorilor de cafea depinde de comertul mondial. Din totalul productiei mondiale de cafea, aproximativ 75% sunt destinate exportului. Administrarea unei plantatii necesita investitii mari dar si forta de munca. Multe plantatii sunt de monocultura, adica produc o singura cultura. Monocultura unor recolte cum ar fi cele de cafea, zahar si ceai duc la o scadere rapida a fertilitatii solului. Ca urmare, productia de acest gen necesita mari cantitati de fertilizatori
Recoltele de monoculturi trebuie tratate si cu fungicide, ierbicide si pesticide, dar aceste substante pot cauza mari probleme ecologice si pot provoca mari dezechilibre ale mediului natural. Multe guverne ale noilor tari independente s-au opus agriculturii pe plantatii pe care au asociat-o cu dominatia coloniala, cu opresiunea exploatarii pamantului si oamenilor.
Pe de alta parte, expertii subliniaza avantajele economice ale plantatiilor, in general foarte eficiente. Administratorii plantatiilor pot controla calitatea si cantitatea mult mai bine decat grupurile de mici proprietari. Ei detin controlul asupra transporturilor, procesarii si comercializarii marfurilor. Pe de alta parte, multe recolte de pe plantatii necesita un timp inainte de a deveni productive. De exemplu, ceaiul necesita peste trei ani inainte de a ajunge la maturitate iar cacaoa peste opt ani inainte de a aduce un profit. De obicei micii actionari nu-si pot permite asemenea investitii pe termen lung. Nu toate marile plantatii sunt cultivate cu monoculturi. Unele plantatii de zahar din Guyana produc cel mai adesea si alte recolte, cum ar fi orezul sau nucile de cocos. Alte plantatii produc doua culturi principale, cum ar fi uleiul de palmier si cauciucul. Agricultura comerciala a adus bunastare multor regiuni, inainte sarace. Dar trecerea de la agricultura de subzistenta la cea comerciala a cauzat si probleme. Scaderea productiei de hrana a facut ca anumite tari exportatoare de produse agricole din Africa, America si Asia sa importe alimente, cum ar fi graul din Europa sau orezul din SUA.
Multi economisti sunt ingrijorati de problemele economice aparute din cauza schimbarilor in cererea mondiala a anumitor culturi. Plantatiile de monoculturi, indeosebi cele care produc culturi cu un ciclu de maturizare relativ lung, sunt vulnerabile la fluctuatiile pretului mondial si la restrictiile comerciale ale acestor culturi. Din aceasta cauza numeroase tari in curs de dezvoltare, s-au indatorat creand probleme pe termen lung.
Cea mai mare parte a populatiei sarace a lumii este constituita din fermieri care cultiva doar atat cat sa-si satisfaca necesitatile. Este adevarat, aceasta forma de agricultura este mai putin daunatoare pentru natura decat agricultura moderna, comerciala
Cele patru mari forme de agricultura de subzistenta sunt: vanatoarea si culesul plantelor, pastoritul nomad, cultivarea diferitelor loturi si agricultura stabila. Fiecare dintre aceste forme reflecta un anumit stadiu de dezvoltare din istoria societatii umane.
In urma cu aproximativ 12.000 de ani, cea mai mare parte a oamenilor, traia din vanatoare, pescuit si cules. Aceasta implica uciderea animalelor salbatice pentru carne si culesul plantelor si radacinilor comestibile printre care fragi, fructe si seminte salbatice. Ca mod de viata, vanatoarea si culesul au avut un declin rapid dupa dezvoltarea agriculturii in urma cu aproximativ 12.000-10.000 de ani. O data cu descoperirea modului in care pot fi cultivate plantele si domesticit animalele, majoritatea oamenilor au devenit agricultori. In regiunile cu ploi abundente si regulate, ei cultivau diverse recolte. In regiunile mai uscate ei cresteau animale. Grupurile tot mai mici de culegatori si vanatori au fost impinse catre zone care nu erau propice nici unei forme de agricultura. Astazi societatile de culegatori si vanatori sunt pe cale de disparitie, cu toate ca aceste ocupatii inca mai reprezinta un mod de viata pentru cateva grupuri printre care cele de aborigeni din Australia, bosimani din Sudul Africii, pigmei din Centrul Africii si indieni sin padurile tropicale ale Americii se Sud. Vanatoarea si culesul necesita o buna cunoastere a modului de supravietuire in armonie cu natura. Aceste cunostiinte le permit culegatorilor si vanatorilor sa supravietuiasca chiar si in zonele extrem de inospitaliere. Unii oameni de stiinta considera ca n-ar trebui pierdute cunostintele despre natura a vanatorilor si culegatorilor.
Pastoritul nomad reprezinta un stadiu mai evoluat al vanatorii si unele forme de pastorit sunt chiar foarte asemanatoare cu aceasta. De exemplu hoardele de caribu urmarite de eschimosii din nordul Canadei, sau cele de reni vanate de laponii din nordul Scandinaviei, sunt doar partial domesticite. In realitate aceste animale sunt salbatice si migreaza an de an, fiind sau nu insotite de oameni. Cele mai multe triburi nomade reusesc chiar sa domesticeasca animalele printre care si vite, oi, capre alaturi de camile in Africa de Nord si Sud-vestul Asiei.
Pastorii nomazi isi duc de obicei animalele pe terenuri improprii cultivarii plantelor. Ei au insa nevoie de hrana si de alte bunuri produse de agricultorii stabili, pe care le obtin prin troc. Drept urmare, in mod normal, comertul joaca un rol important in modul de viata nomad.
Agricultura stabila, chiar la nivel de subzistenta, necesita un grad mai mare de tehnologie decat agricultura extensiva. Agricultorii trebuie sa-si pastreze terenurile curate
fara buruieni, si sa le mentina fertilitatea prin adaugarea de balegar, sau prin practicarea culturilor alternative, adica alternarea culturilor de pe un camp pe altul, in fiecare an. Adesea este necesara irigarea acestor terenuri, pentru a preveni pierderea recoltei din cauza secetei.
Probabil ca cea mai mare diferenta dintre cultivarea extensiva si cea alternativa este utilizarea plugurilor. Deoarece plugul poate ara suprafete mult mai intinse de teren decat uneltele manuale, nu este necesar ca tot terenul sa fie cultivat. Unele zone pot fi lasate deoparte pentru a se odihni. Suprafetele intelenite sunt uneori plantate cu iarba care mai tarziu va fi arata inapoi in sol, o tehnica ce fertilizeaza solul. Cea mai mare parte a gondilor, un grup de oameni din centrul Indiei, sunt agricultori de subzistenta. Ei ara toate campurile pe care le detin, primavara devreme, inainte de sosirea ploilor musonice. Imediat ce terenurile devin umede, agricultorii insamanteaza culturile de cereale, printre care porumb, mei si sorg. Ei lasa insa zone extinse necultivate. Aceste terenuri vor fi utilizate pentru culturile de iarna care vor cuprinde bumbac, mei, pastaioase si grau. Populatia foloseste aproape intreaga cantitate de cereale pentru hrana zilnica. O mica parte a culturilor de bumbac sau de plante oleaginoase este insa deseori vanduta pentru achizitionarea hainelor sau pentru alte bunuri industriale. Aceste gen de agricultura este practicat in multe parti ale lumii, incluzand platourile din America Centrala si de Sud, o buna parte din Africa tropicala, India si regiunile calde si umede din estul si sud-estul Asiei.
In multe parti dens populate din Asia tropicala, cum ar fi Bangladeshul, campii intinse sunt acoperite de culturi de orez umed, care ofera doua recolte pe an. Aceasta forma de agricultura intensiva, este posibila din cauza a trei factori importanti : solul fertil din cauza depozitelor de aluviuni care se aglomereaza intre doua inundatii, reteaua de canalizare si irigare si utilizarea balegarului. Agricultura intensiva de subzistenta este posibila si in regiunile deluroase, insa doar cu mare efort. Pentru a cultiva terenurile in panta, fara a cauza eroziunea solului, trebuie construita o serie de terase plane, sub forma de scari. In tarile cu populatii mari, cum ar fi China, Filipine, Japonia, metoda de terasare este esentiala. Nu se poate risipi nici un teren cu potential cultivabil. Principalele produse ale agriculturii de subzistenta, sunt recoltele destinate hranei, insa un regim format numai din cereale este sarac. De aceea, multi agricultori, detin si cateva animale printre bovine, porcine si pasari. Ei cultiva uneori si legume sau zarzavaturi.
Impactul economic al agriculturii de subzistenta pe piata mondiala este mic. Recoltele sunt produse pentru familia agricultorului, sau pentru oamenii din acea comunitate si cei mai multi dintre acesti agricultori sunt saraci.
Cea mai mare parte a muncii este executata de femei, capul gospodariilor, sotii fiind in cautare de munca platita, in orase. In perioadele de munca intensa, toti membrii familiei participa la muncile agricole. In Africa intre 60-80% din muncile agricole sunt efectuate de femei. Aceste procente includ femeile care practica agricultura de subzistenta dar si pe cele angajate in plantatii. Agricultura de subzistenta se bazeaza pe munca umana si este extenuanta. Satele de agricultori sunt deseori lipsite de serviciile elementare cum ar fi apa, curentul electric, educatia si sistemul de canalizare. In ciuda acestora, agricultura de subzistenta ramane importanta deoarece reprezinta ocupatia a aproape jumatate din populatia Globului. Agricultura de subzistenta este adesea criticata ca ar fi ineficienta din punct de vedere al productivitatii. Dar, pe de alta parte, productia realizata pe o suprafata este adesea foarte buna. Ea este o forma de agricultura adaptata mediului local decat alte forme de agricultura, cum ar fi cele tehnologizate care utilizeaza masini si produse chimice. Pentru multi agricultori este mare lucru daca isi pot hrani familiile si isi pot plati impozitele. Multora le lipsesc banii pentru seminte pentru insamantarea loturilor, deoarece acestea necesita tratarea cu fertilizatori si cu pesticide foarte scumpe. Trecerea la agicultura pentru comercializare este si un risc pentru obiectivul principal acela de hranire a propriei familii.
In unele foste colonii, terenul detinut odinioara de europeni a fost realocat agricultorilor locali. Cei mai multi dintre ei utilizeaza o parte a terenurilor pentru recoltele de subzistenta dar o parte pentru recoltele destinate vanzarii, cum ar fi cafeaua sau ceaiul. Adesea agricultorii, isi vand produsele unei cooperativa locale care se ocupa cu comercializarea acestor bunuri. Aceasta combinatie intre agricultura de subzistenta si cea comerciala, devenita obisnuita in Africa, este o speranta pentru dezvoltare si cresterea nivelului de trai.

AGRICULTURA ZILELOR NOASTRE.

Jumatate din populatia globului lucreaza in agricultura. Exista insa mari diferente intre rolul jucat de agricultura in diferite zone ale planetei.
In tarile aflate in curs de dezvoltare, ca de exemplu Nepalul, aproximativ 90% din populatie lucreaza pamantul. Spre deosebire de acestea, doar aproximativ 2% din populatia activa se ocupa cu agricultura, in tarile industrializate ale Marii Britanii si Statelor Unite. Cu toate acestea, datorita inaltei eficiente si tehnicilor stiintifice utilizate, Statele Unite reprezinta cel mai mare exportator de produse agricole.
In tarile in curs de dezvoltare un mare numar de oameni lucreaza in ferme – ei produc doar necesarul de hrana al familiilor lor, cu un surplus foarte mic pentru vanzare. In tarile dezvoltate majoritatea fermelor sunt de tip comercial, unde productia este vanduta pe bani.
Unii oameni din tarile in curs de dezvoltare cum sunt pigmeii din Africa Centrala si bosimasii din desertul Kalahari mai traiesc si astazi strangand plante si vanzand animale salbatice, cam la fel cum traiau stramosii nostri inainte de aparitia agriculturii.
Unii practica forme simple de agricultura, pastorala, ca de exemplu transhumanta nomada a animalelor, cum ar fi caprine, bovine si ovine. Altii practica destelenirile numite si “taie si arde”. Acest model de practicare a agriculturii implica curatarea unei zone de paduri sau pasuni si plantarea culturilor vreme de cativa ani. Dupa “obosirea” solurilor, cultivatorii trec la o noua curatire prin ardere.
Toate aceste metode simple de agricultura implica deplasari ale populatiei. Dar multi fermieri in tarile in curs de dezvoltare care practica agricultura doar pentru subzistenta, duc o viata ce implica doar deplasarea pe suprafete mici. In vreme ce agricultura de subzistenta reprezinta o activitate importanta in tarile tropicale, agricultura pe plantatii joaca un rol vital in economie in mod deosebit in comertul international. Agricultura pe plantatii este o forma intensiva de agricultura comerciala, insemnand cultivarea unei singure culturi pe suprafete intinse. Bananele, cafeaua si ceaiurile sunt culturi tipice pentru plantatii.

PRODUSE PROFITABILE.

Natura culturii ce urmeaza a se planta pe o anumita locatie depinde de un numar de factori printre care clima, mediul inconjurator, si de gradul de asigurare cu apa al terenului. Factorii economici sunt si ei importanti deoarece este important pentru fermieri sa-si utilizeze pamantul intr-un mod cat mai profitabil.
Deciziile fermierilor privind alegerea culturii pe care o vor produce sunt influentate si de preturile pietei si de costurile de productie. Fermierii sunt influentati si de politicile guvernamentale, incluzand subventiile pentru producerea sau abandonarea anumitor culturi.
Terenul cultivabil – teren care este lucrat si utilizat pentru obtinerea recoltelor- acopera aproximativ 1/10 din uscatul planetei. Mai mult de 66% din acest teren este destinat cerealelor. In ordinea importantei, acestea sunt : graul-22%, orezul-13%, porumbul-11% si sorgul (cereale tropicale)-10%. Alte cereale includ : orz, mei, ovaz si secara.




PLANTE IMPORTANTE.

Plantele oleaginoase cum ar fi boabele de soia si cele de rapita, din care se produc uleiuri vegetale, reprezinta ca importanta urmatoarea grupa de plante. Ele se cultiva pe o suprafata de 7% din terenul mondial cultivabil. Pentru recoltele ce nu sunt destinate hranei sunt alocate 5%. Aceste culturi sunt cele de bumbac, tutun si cauciuc. O suprafata intinsa de teren este folosita pentru pasunat. In mod obisnuit pasunile sunt plasate pe terenuri neadecvate pentru culturile agricole. In total, acestea ocupa o suprafata de 20% din suprafata uscatului.
Produsele agricole joaca un rol important in comertul mondial. Comertul pe scara larga al hranei si al altor produse agricole dateaza din secolul al XIX-lea, odata cu dezvoltarea cailor ferate si a vapoarelor capabile sa transporte incarcaturi voluminoase si totodata cu inventarea procesului de refrigerare. Aceste progrese au facut posibil ca oamenii din regiunile industriale cu dezvoltare rapida, cum ar fi orasele din vestul Europei sa poata primi stocuri regulate de alimente relativ ieftine cum ar fi carnea, fructele, cafeaua si ceaiul.



COMERTUL MONDIAL.

Agricultura reprezinta ramura principala de activitate, si care absoarbe forta de munca in tarile in curs de dezvoltare. Insa, in ultimii 30 de ani, multe din aceste tari au fost obligate sa-si limiteze exportul de alimente. Acest lucru s-a datorat, partial, faptului ca populatia tarilor in curs de dezvoltare a crescut rapid, ceea ce a condus la o crestere anuala mai mare a necesarului de alimentatie.
Comertul mondial al produselor agricole este dominat de tarile dezvoltate. Ele realizeaza peste 70% din importurile agricole mondiale si aproape 60% din exporturi. Exportatorii cei mai mari sunt Statele Unite ale Americii, Comunitatea Europeana, Astralia si Canada.
Importatorii cei mai mari sunt Comunitatea Europeana, Statele Unite si Japonia. Principalul produs comercializat sunt cerealele.

REVOLUTIA VERDE.

In anii ‘60 printr-un efort colectiv international, cunoscut ca “Revolutia Verde”, s-a lansat campania pentru cresterea productiei de alimente. In centrul campaniei a stat ideea de producere a noi varietati de culturi care sa fie adaptabile conditiilor tarilor in curs de dezvoltare.
Crearea noilor soiuri de culturi a ridicat insa anumite probleme. Noile plante necesitau mai multe fertilizari decat cele vechi. Ele erau mai vulnerabile la boli si la daunatori. Drept urmare ele trebuiau tratate cu cantitati mai mari de pesticide, daunatoare mediului.
Introducerea acestor noi soiuri de plante a creat, in anumite zone, probleme sociale. Fermierii bogati care detineau suprafete intinse de teren au fost cei care au beneficiat in principal de Revolutia verde, in timp ce fermierii mai saraci, cu terenuri mici, nu-si puteau permite fertilizarile si pesticidele necesare unei recolte bogate.

PROBLEME DE MEDIU.

O alta dificultate careia trebuie sa-i faca fata agricultura este aceea ca cea mai mare parte a terenurilor partial agricole era deja folosita.
Transformarea altor terenuri prin defrisari sau prin cultivarea pantelor dealurilor, prezinta pericol pentru mediu, incluzand eroziunea solurilor. De fapt o mare parte a terenurilor arabile cultivate sau a pasunilor este in pericol.
La inceputul anilor ’90 FAO (Food and Agricultural Organization) a estimat ca eroziunea solurilor, salinitatea mare cauzata de o proasta gestionare a apei pe terenurile irigate si lipsa umiditatii ar putea afecta in urmatorii 35 de ani pana la 2.450.000 Km pastrati de terenuri cultivabile.
O gestionare corecta a terenurilor care sa includa conservarea acestora si aplicarea stiintei si a tehnologiilor moderne in agricultura este absolut necesara pentru a face fata provocarilor secolului XXI.






BIBLIOGRAFIE :

Revista de cultura generala “Arborele Lumii” – “Planeta Pamant” 63, nr. 75

“Terra Magazin” – noiembrie 2001, nr. III

Internet : www.google.com

Referat Animalele salbatice

Animalele sunt fiinte vii, pluricelulare, care se pot deplasa si hrani, au simt de orientare si se reproduc de obicei prin imperecherea cu un partener. Ai mult de un milion de feluri de animale traiesc pe pamant si multe altele sunt descoperite an de an.

Animalele sunt fiinte vii, pluricelulare, care se pot deplasa si
hrani, au simt de orientare si se reproduc de obicei prin imperecherea
cu un partener.

Ai mult de un milion de feluri de animale traiesc pe pamant si multe
altele sunt descoperite an de an. Fiecare animal este unic in felul
sau, dar trasaturile comune fac ca ele sa fie separate de alte fiinte
ca plantele, ciupercile si organismele unicelulare.

Jocul imperecherii

Ca si alte fiinte, animalele sereproduc. Majoritatea se imperecheaza
cu un partener. De obicei, femela alege partenerul, iar masc ulii sunt
puternic colorati sau elaboreaza ritualuri de curtare atragand
atentia.

Miliarde de celule mici

Toate animalele adulte sunt multicelulare, ceea ce inseamna ca sunt
formate din mai multe celule. Unele animale, ca rotiferele si hidrele,
au doar putine celule, dar animalele mari, ca si oamenii, pot avea
pana la 50 de milioane de celule.

Hrana pentru a trai

Spre deosebire de plante, animalele nu-si produc singure mancarea-ele
trebuie sa manance plante sau hrana animala. Majoritatea au un fel de
gura, dar modul in care le intra hrana in stomac este diferit.
Pasarile nu au dinti, asa ca hrana este macinata de pietrisul din
stomacul lor.Serpii isi inghit hrana vie, intreaga, digerand-o incet,
cu ajutorul sucurilor gastrice.

Nervi si simturi

Toate animalele iau contact cu mediul inconjurator printr-o serie de
organe de simt, adaptate potrivit stilului de viata. Spre exemplu,
multi pradatori nocturni au mustati pentru a se ghida in intuneric,iar
unii serpi au senzori infrarosii pentru a detecta caldura corpului
prazii.

0x08 graphic
Rechinii pot simti mirosul de sange le multi kilometri distanta, in
timp ce animalele migratoare au un excelent simt care le permite sa
parcurga distante lungi fara sa se ratasceasca.

In miscare

0x08 graphic
Toate animalele, de la cel mai lent la cea mai rapida gazela, se misca
cu ajutorul unor muschi. Felul in care ele se misca difera: unele se
tarasc, altele sar sau fug. Aceasta abilitate a dat posibilitatea
speciilor de a se raspandi in lumea intreaga.

Intruniri de familie

Zoologi clasifica sau grupeaza animalele dupa trasaturile lor comune.
De exemplu, toate insectele au sase picioare, toate pasarile au pene
si toate mamiferele isi hranesc puii cu lapte produs de corpul mamei.
Gruparea animalelor in acest fel se numeste taxonomie. Aceasta a
ajutat zoologii sa le identifice cum s-au dezvoltat in timp si care
animale se inrudesc.

Cine cu cine se inrudeste

Oamenii de stiinta au studiat constitutia genetica a diferitelor
animale, pentru a afla ce animale se inrudesc. De multi ani zoologii
au discutat despre panda rosie, daca este inrudita cu ursii, cu
ratonii, sau cu mangustele. Studiile genetice au dovedit in final ca
panda rosie apartine familiei ratonilor. Intr-un alt studiu, la
pasarile kiwi, se credea ca exista o singura specie, dar s-a dovedit
ca exista doua specii- ele seamana foarte mult, dar nu se pot
reproduce intre ele.

Specii amenintate

0x08 graphic
Multe animale sunt acum rare sau aproape disparute. Odata ce o specie
a disparut, ea este pierduta pentru totdeauna, din aceasta cauza,
gradinile zoologice au programe de procreare pentru speciile
amenintate. Exista poate mai mult de 5 milioane de specii de animale
care inca asteapta sa fie descoperite. Dar si acestea sunt amenintate,
mai ales ca padurile tropicale si coralii sunt distruse sau poluate.

Cangurul si alte marsupiale

Marsupialele sunt mamifere care isi poarta puii in marsupii. Exista
aproape 250 vde specii, din care multe traiesc in Australia, Noua
Guinee si America. Cangurii sunt cele mai mari marsupiale, unele
specii ajungand la aproape 2 metri inaltime. Ei sunt echivalentul
australian al turmelor de antilope ce traiesc pe campiile Africii.
Cangurii nu au copite, iar ei se deplaseaza sarind, nu fugind , ei
pasc si se hranesc ca si antilopele si au falci si cap asemanator.
Fermierilor nu le plac cangurii pentru ca ei mananca iarba oilor.

Toate felurile de canguri

Exista aproape 60 de specii de canguri. Cel mai mic este de talia unui
iepure si se numeste cangur sobolan. Cei de marime medie se numesc
Wallabii. Cangurul rosu si cel gri sunt cele mai mari specii. Ei de
obicei traiesc in grupuri mici numite familii. Cu toate ca sunt la fel
de mari cat un om cand stau in picioare, puii lor au doar 2,5
centimetri lungime cand se nasc.

O mare varietate

Nu toate marsupialele sunt erbivore. Ca si mamiferele din alte parti
ale lumii, marsupialele Australiei au adaptat o serie de obisnuinte
ciudate. Opossumul si cainii zburatori traiesc in copaci, ca maimutele
si veveritele, in timp ce koala seamana cu un urs mic si traieste in
copaci. Exista si o cartita marsupiala. Sunt si multe marsupiale
carnivore, sau mancatoare de carne, incluzand diavolul tazmanian, ce
seamana cu un caine.

Specii disparute

Lupul tasmanian sau thylacine este un alt marsupial asemanator cu
cainele, dar nu a fost vazut viu din 1936 si probabil ca a disparut.
Fermierii l-au vanat pentru ca erau convinsi ca le mananca oile. Multe
alte marsupiale australiene au murit pentru ca erau omorate de pisici
sau caini si alte mamifere introduse de om.

Balena si delfin

Balanele, delfinii si marsuinii in mod colectiv sunt denumite cetacee
care in seamna `animal marin urias". Ele se clasifica in doua grupe:
balene cu dinti si balene cu fanoane.

Exista cca. 37 de specii de delfini, 23 de balene mari cu dinti, 10 de
balene cu fanoane si 6 tipuri de marsuini. Ele pot arata ca pestii,
insa balenele si delfinii sunt mamifere cu sange cald, care respira
aer.

De la pamant in apa

Balenele au aparut pe pamant acum 50 de milioane de ani. Stramosii lor
candva au trait pe pamant, dupa care au intrat in apa gradual,
pierzandu-si picioarele din spate, iar picioarele din fata au devenit
inotatoare. Acestea sunt pentru orientare si echilibru, insa puterea
sta in marea coada cu inotatoare orizontale, care este miscata in sus
si in jos, pentru deplasarea in fata a balenei. Pestii au inotatoare
codale verticale, care se misca dintr-o parte in alta.

Acolo respira

Balenele trebuie sa inoate la suprafata ca sa respire. Cand expira un
suvoi inalt (pana la 10 metri) de aer umed cald trece prin narile
asezate in partea superioara a capului-numite "gaura de respiratie"
.La suprafata, ele inspira de cateva ori prin aceasta gaura, apoi se
scufunda cateva minute. Balenele cu dinti au o gaura de respiratie,
iar cealalta specie are 2 gauri.

Uriasul prietenos

0x08 graphic
Balena albastra este cel mai mare animal care a trait vreodata pe
pamant. Poate ajunge la o lungime de 30 de metri si la o greutate de
150 de tone-greutate echivalenta cu cca. A 20 de elefanti maturi. Ca
si alte balene uriase, nici balena albastra nu are dinti. Se hraneste
cu plancton. Alte balene si delfini au numerosi dinti si se hranesc cu
pesti, calmari, foci si pinguini.

Delfini Zambitori

Delfinii sunt mici balene care au botul ascutit si par sa zambeasca
tot timpul. Sunt jucausi si inteligenti.Delfinii traiesc in carduri,
comunicand intre ei prin numeroase tipuri de sunete tacaitoare si
fluieratoare. In navigare si cautarea hranei ei folosesc un sistem de
localizare prin sunete.

De obicei, un delfin ranit va fi ajutat de catre ceilalti membri ai
cardului. Unii delfini chiar au salvat oameni cazuti in apa. Ca toate
balenele, nici delfinii nu ies la mal. Ei se imperecheaza si isi nasc
puii in apa. Un delfin mama isi hranaste puiul cu lapte timp de un an.

Maimuta si alte primate

Maimutele cu si fara coada apartin unui grup de mamifere numite
primate, care include si maimutele loris, lemurienii, galago, precum
si fiintele umane. Maimutele difera de antropoide prin existenta
cozii, cu toate ca aceasta este uneori foarte scurta. Ambele au ochii
in partea din fata a capului, conferind fetelor lor un aspect foarte
asemanator cu cea umana. Ele sunt fiinte foarte inteligente, cu
creiere mari, capabile sa invete usor. Traiesc in grupuri familiale
sau cete mai mari si petrec timpul puricandu-se si ingrijindu-si puii.
Antropoidele sunt cele mai apropiate rude vii ale omului.

Viata in copaci

Maimutele si antropoidele sunt fiinte foarte active si sprintene, cu o
vedere excelenta. Cu exceptia maimutei de noapte sud-americane, numita
"douroucouli", ele se hranesc in timpul zilei si dorm noaptea. Cele
mai multe traiesc in copaci, unde pot alerga pe crengi si se pot
legana de la o creanga la alta cu usurinta. Ele inhata crengile cu
mainile si picioarele, iar unele maimute sud-americane chiar pot
prinde crengile cu coada. Babuinii, fiind cei mai mari dintre maimute
traiesc in general pe pamant, desi noaptea ei dorm adesea in copaci.
Cu boturile ascutite si dintii uriasi arata mai degraba ca 0x08
graphic
niste caini domestici, decat ca maimute.

Doua grupe de maimute

Se cunosc aproximativ 130 de feluri sau specii de maimute, dintre care
majoritatea traiesc in zonele tropicale si sub tropicale ale lumii.
Ele se pot imparti in doua grupe:maimutele din Lumea Noua din America
centrala si de Sud, respectiv maimutele din lumea veche din Africa si
Asia. Cele doua grupe se pot deosebi cel mai bine dupa nasurile lor.
Maimutele din Lumea Noua, care include micii tamarini si savguinii, au
nasuri pronuntate cu narile indreptate spre laturi. Maimutele din
Lumea Veche au nasuri mai inguste, cu narile orientate in jos.

Cea mai mare antopoida

In padurile din Lumea Veche traiesc 13 specii de antropoide, iar in
Americi nu se gaseste nici una. Gorila, cimpanzeul si maimuta bonobo
sau cimpanzeul pitic traiesc in Africa. Cantarind uneori peste 200 de
kilograme, gorila este cea mai mare si mai puternica dintre primate.
Ea se deplaseaza pe toate cele patru labe, cu articulatiile degetelor
pe pamant. Gorilele nu sunt agresive, asa cum au crezut oamenii. Ele
traiesc pasnic, in paduri, in grupuri familiale mici.

Creaturi inteligente

Cimpanzeii arata ca mici gorile, dar au fate mai palide. Traiesc in
comunitati mari, cu peste 100 de indivizi. Probabil sunt cei mai
inteligenti dintre antropoide, folosind unelte simple pentru a se
hrani.

Antropoide orientale

Urangutanul si noua specii de gibon traiesc in Asia de S-E.
Urangutanii pot ajunge la 1,3 metri in picioare, iar corpul lor este
acoperit cu par rar, maroniu -roscat. Gibonii sunt antropoide mici, de
6 sau 7 kilograme si sunt acrobati nemaipomeniti. Cu bratele foarte
lungi se leagana si sar pe crengi cu viteza mare. Spre deosebire de
cimpanzei, gibonii si urangutanii rareori coboara pe pamant.

Dieta vegetariana

Maimutele si antropoidele sunt in general vegetariene, adesea mananca
insecte si alte animale marunte. Cimpanzeii prind maimute si mici
antilope. In zonele tropicale, fructele din belsug sunt 0x08 graphic
principala sursa de hrana a majoritatii maimutelor si antropoidelor.
Gorila si alte specii se hranesc in general cu frunze si muguri.

Alte primate

Galago, lorisii si lemurienii au creiere mai mici decat maimutele si
antropoidele si adesea sunt denumite primate "inferioare". Botul lor
este mai ascutit decat al altor primate. In general, eletraiesc in
copaci si se hranesc cu fructe, frunze sau insecte. Galago traiesc in
Africa tropicala, iar lorisii in Asia de Sud. Ambele sunt active in
timpul noptii si au ochi deosebit de mari. Lemurienii se pot gasi doar
pe insula Madagascar, situata in partea de est a Africii.

Tigru si feline mari

Tigrii, leii si leoparzii apartin unui grup al familiei felinelor,
denumit "feline mari". Familia felinelor cuprinde multe pisici
salbatice mai mici si pisicui domestice.

Tigrii apartin familiei felinelor (Felidae) alaturi de alte sase
feline mari-leii, gheparzii, jaguarii, leoparzii, leoparzii zapezilor
si leoparzii norosi si 28 de tipuri de pisici salbatice mici:puma,
linx, micile margay (pisica tigru americana) kodkod si sandcat (pisica
de nisip). Pisica cu picioare negre din sudul Africii este chiar mai
mica decat pisica domestica.

Caracteristicile felinelor

0x08 graphic
Toate felinele sunt carnivore. Ele traiesc din vanatoare, desi unele
consuma si mortaciuni. Au simturi ascutite, cu o vedere excelenta,
chiar si noaptea si un uimitor echilibru la catarat. Mustatile lungi
simt drumul pe intuneric. Corpul este suplu si agil cu miscari rapide.
Blana este dungata, patata sau impodobita cu diverse modele ce asigura
un bun camuflaj., astfel ca felinele se pot furisa fara a fi
observate. Gheare lungi apuca, sfasie si taie si pot fi retrase in
teaca, pastrandu-se astfel ascutite. Dinti lungi, ascutiti musca si
sfasie hrana.

Cele mai mari feline

Tigrii traiesc in India, pe unele insule din Indonezia, in Sudul
Chinei si in Manciuria. Tigrii siberieni din Manciuria sunt pradatori
uriasi si puternici, de pana la 4 metri lungime de la nas pana la
coada si peste 300 de kilograme. Ca toate felinele, ei sunt
singuratici, traind impreuna doar pentru imperechere sau cand o femela
are pui.

Leopardul

Leopardul este cea mai raspandita felina mare, de-a lungul Africii si
Asiei de Sud pana in China si Indonezia. Este adaptabil, traind pe
dealuri inalte, deserturi, terenuri acoperite de arbusti, paduri
tropicale si chiar in apropierea satelor si oraselor. Leoparzii
mananca animale variate si vor tara o parte din prada in copac pentru
a o depozita de mancatorii de mortaciuni. Speciile rare de leoparzi ai
zapezii traiesc in Himalaya, si in apropierea muntilor. Au o blana
lunga, groasa, de culoare deschisa pentru a-l incalzi si a-l camifla
in zapada. Leopardul noros este cel mai mic dinte felinele mari,
cantarind doar 20-30 de kilograme. Traieste in India si in S-E Asiei.

Ghepardul

Aceasta felina slaba cu picioare lungi este cel mai rapid animal de pe
pamant. El alearga cu cca. 100Km/ora dupa prazi rapide: antilope,
iepuri, sau struti tineri. Are blana patata si coada lunga pentru a-si
pastra echilibrul si a se intoarce cu viteza. Ghepardul este singura
felina care nu-si poate retrage ghearele. De aceea este clasat intr-o
categorie aparte.

Leul

Leii erau candva obisnuiti in Europa, Africa si Asia, dar acum ei pot
fi intalniti doar in zone protejate din sudul desertului Sahara din
Africa si in padurea Gir, din India. Ei traiesc in campii deschise cu
iarba, unde au apa la dispozitie si isi protejeaza ariile de
vanatoare. Vaneaza, stand la panda, zebre, gnuuri si antilope.

Jaguarul

0x08 graphic
Singura felina mare americana, este intalnit in S SUA si in America
centrala si de S. Cu blana sa patata seamana cu leopardul, dar
cantareste cca.100 kilograme. Jaguarii sunt buni inotatori in
mlastini, lacuri, si rauri.