Referat Arhitectura, muzica si literatura

Arhitectura, muzica si literatura

Multi cred ca atunci cand Nicolae Ceausescu demola satele, bisericile si monumentele arhitectonice ale Romaniei, o facea din dementa si nu la ordin. Dar demolarea satelor, infometarea romanilor, demolarea bisericilor, au fost conform programului francmasonic de la care Ceausescu n-a deviat; si n-a fost lichidat pentru acele fapte, ci pentru cu totul altceva. Si nu pentru ca marilor bancheri le-a fost mila de poporul roman, ca tremura de frig iarna, ci pentru ca s-a lacomit si a platit datoriile externe ale Romaniei, refuzand astfel sa mai plateasca dobanzile care umfla cuferele casei Rothschild.

Este clar ca programul de demolare al ambiantei arhitectonice a civilizatiei crestine europene este global, nu specific lui Ceausescu, si poate fi urmarit cu usurinta in occident. Planul francmasoneriei internationale este sa transforme civilizatia de tip european crestin, in care individul este dotat cu liber arbitru si este responsabil pentru actele sale, intr-o tiranie globala in care plebea, gloata, vitele cu fata umana, cei multi, traiesc in comun, in cirezi conduse de tehnocrati, adica de o patura birocratica privilegiata care executa ordinele directoratului si sunt rasplatiti cu un nivel de trai putin mai ridicat decat al gloatei.

In America, aceasta societate a viitorului, a Noii Ordini Mondiale, este numita plantatia globala(the global plantation), caci asa traiau sclavii pe plantatiile de bumbac, dormind in dormitorul comunal, mancand de la cantina, facand ce li se spune. In Uniunea Sovietica si in tarile socialiste, asa traiau membrii de partid si de nomenclatura. Cine nu-si aduce aminte ce bine era la comun, cu baia si bucataria comune mai multor familii? Francmasonul Ceausescu darama satele si bisericile ca sa extermine crestinismul si civilizatia lui si sa transforme taranii in sclavi care traiesc la bloc, la comun.

Diferenta dintre viata goimilor, a vitelor cu fata umana, in plantatia globala, si viata crestinului de tip european nu e imediat vizibila. Mai mult, la prima vedere, viata cirezii pare mai prospera decat a omului liber. Statele Unite ale Americii se indreapta spre socialism, caci numai socialismul pare americanilor capabil sa vindece relele sociale - somajul, saracia, foametea, lipsa de ingrijire medicala. Tot socialiste sunt guvernele Marii Britanii, Frantei, Canadei. Iata cum este descris socialismul de catre unul care il cunoaste bine: Viktor Suvorov, fost inalt ofiter in armata sovietica: Marele ideal al socialismului e simplu si poate fi inteles de oricine.

Societatea este construita pe baze rationale. Somajul nu mai exista. Ingrijirea medicala este gratuita si mancarea, in cantitati rezonabile, este gratuita. Fiecare om are o camera separata cu lumina si ventilatie. Apa, canalizarea si incalzirea sunt gratis. Tot omul are dreptul la timp liber. Nu exista impartire in bogati si saraci. Toata lumea are haine confortabile si solide, potrivite cu anotimpul - si hainele sunt, desigur, tot gratuite. Si toti sunt egali in fata legii.

Ai sa spui ca este doar un vis frumos si ca nimeni n-a reusit sa construiasca socialismul pur. Aiurea. In fiecare tara exista deja insule de socialism pur, neintinat, in care fiecare din aceste conditii este indeplinita. Exista o inchisoare in orasul vostru? Daca da, du-te si uita-te la ea - si ai sa vezi o societate in care toti oamenii au mancare, au de lucru si in care hainele, locuinta si incalzirea sunt pe gratis.

Comunistilor sovietici li se reproseaza adesea ca au incercat sa construiasca o societate socialista dar in schimb au produs ceva ce seamana indeaproape cu o inchisoare. Acuza este pe deplin nejustificata. In Uniunea Sovietica unii prizonieri au celule mai mari ca altii, unii mananca bine, altii prost. E o totala confuzie - mai sunt multe de facut pentru a face ordine. Adevaratul socialism, in care toti oamenii sunt cu adevarat egali, nu seamana doar cu o inchisoare - este o inchisoare. Nu poate exista decat inconjurata de ziduri inalte, turnuri de paza si caini de paza, caci oamenii incearca tot timpul sa fuga din orice regim socialist, exact cum incearca sa fuga din inchisori.

Dar unde sa fugi din plantatia globala? Unde sa fugi dintr-o inchisoare care acopera toate continentele? In urma cu cativa ani am vazut o emisiune cultural-educativa la televizor. Un egiptolog a descifrat inscriptiile de pe peretii unui mormant din Valea Regilor si-a vazut ca un perete continea un fel de jurnal intim al unui satean care povestea un eveniment din viata satului. Naratiunea din acest jurnal, vechi de mii de ani, insotita de imagini ale locurilor si monumentelor, au constituit o imagine fascinanta - dar si ingrozitoare. Caci ce vedeam era viata noastra socialista cea de toate zilele. Viata de care s-au bucurat romanii ca scapa in 1989, viata pe care guvernul american o pregateste in Statele Unite, viata pe care Fondul Monetar International o pregateste celor carora le acorda imprumuturi; viata pe care o vor avea tarile care se contopesc in Europa Unita.

Satul era o aglomerare de casute inghesuite (ca apartamentele dintr-un bloc) in care traiau o ciurda de oameni, toti angajati la construirea maretelor morminte ale demnitarilor, toti instruiti exact atat cat e nevoie ca sa execute operatia ce le este atribuita (diviziunea muncii), toti imbracati la fel, bucurandu-se de aceeasi ingrijre medicala, la fel de saraci sau bogati, participand in grup la fiecare activitate, egali in fata autoritatilor. Erau total scutiti de orice grija materiala, caci autoritatile le asigurau locul de munca (nu exista somaj) si tot autoritatile le trimiteau carutele cu mancare, punctual si democratic (nu exista foamete si nu existau bogati si saraci). Dar diavolul si-a varat coada in acest paradis terestru socialist: unii sateni au conceput planul de a fura o parte din comorile cu care impodobeau monumentele ce le construiau, de a le vinde si de a incerca viata pe cont propriu, viata individuala.

Natural, au fost prinsi. Inteleapta si iubita conducere a tarii nu i-a executat decat pe cei vinovati dar, in scop educativ, pentru a descuraja restul poporului de la astfel de idei nastrusnice, a luat o masura administrativa: a oprit carutele cu alimente. Si astfel, satenii, in mod preventiv si exemplar, au murit de foame. Caci proprietatea socialista asupra mijloacelor de productie, eliminarea exploatarii omului de catre om, si toate celelalte, adusesera poporul din raiul socialist in fericita situatie in care mancarea nu se producea individual si nu se vindea pe piata libera ci se dadea, sau, cum zice romanul acum, se baga.