Referat Vincent Van Gogh

Vincent Van Gogh

Fusese exasperant de sărac. Venitul lui consta doar din ajutorul oferit de fratele său mai mic, Theo. Însă pictura îl făcea fericit, sufletul i se revărsa pe pânze. Activitatea lui a fost puternic influenţată de cercul de pictori format de Eduard Manet, Auguste Renoir si Camille Pisarro: aceştia nu urmau moda picturii contemporane, nu doreau să reproducă imagini fixate în ateliere cu aer îmbâcsit. Ieşeau în aer liber şi pictau peisaje adevărate.

Contemporanii îi numeau ironic „impresionişti”, deoarece adesea reproduceau doar anumite impresii dintr-o imagine. Dar picturile compuse din pete de culori vii păreau să prindă viaţă pe pânză, se impregnau de un dinamism aparte, ceea ce lipsea din operele contemporanilor. Van Gogh s-a dus şi mai departe. În locul copierii formelor exacte, se străduia sa exprime senzaţii şi sentimente. Cu mult timp după moartea lui a fost catalogat drept „postimpresonist”, deoarece a creat după impresionişti.

Tinereţea Artistului
Van Gogh s-a născut la 23 martie 1853, în Groot Zundert,un orăşel olandez. Tatăl lui era preot protestant, iar mama provenea dintr-o familie de pictori şi negustori de artă.
Avea 16 ani, când mama lui i-a găsit primul loc de munca, în Haga, la un unchi care era negustor de artă. Părea ca viaţa sa intrase pe făgaş normal, dar în 1874 este transferat la Londra unde se îndrăgosteşte de fiica gazdei şi îşi neglijează munca. A fost concediat şi trimis acasă. În 1876 se întoarce in Anglia şi lucrează ca colector de taxe într-o şcoală londoneză.

Mizeria oraşului însă îl afectează atât de puternic încât refuză colectarea taxelor, de aceea se trezeşte din nou pe străzi. Se reîntoarce acasă, şi de data aceasta decide că, urmându-şi tatăl sa devină preot, dar studiile teologice i se par dificile, şi se dedică activităţilor caritabile. Aşa ajunge în 1878 în Belgia în zona minieră Borinage. Sărăcia regiunii este impresionantă chiar faţă de mizeria cartierelor londoneze: îşi vinde toate lucrurile şi se mută într-o colibă sărăcăcioasă, aproape de „ai săi”. Patronii uimiţi îl concediază în 1880.

Pas Decisiv
La data aceasta însă este deja decis să devina artist şi să prezinte în tablourile sale viaţa reală. În primul rând a trebuit să înveţe. Anul următor îşi împarte timpul intre Haga şi Antwerpen. În 1885 pleacă la Paris. Cu ocazia primului sejur în acest oraş, înainte cu 11 ani, fusese fascinat de prima şi unica expoziţie a impresioniştilor, iar acum îşi dorea să fie aproape de artiştii săi idolatrizaţi. În Paris se mută în Montmartre.

Chiria pentru amândoi este suportată de fratele mai mic, Theo. Mişcarea impresionistă nu a avut însă un succes real în rândul publicului, fapt pentru care la acea dată numeroşi artişti părăsiseră deja Parisul. S-au găsit însă destui care să-i încurajeze pe Van Gogh şi pe alţi colegi de breaslă printre care, Cezanne, Toulouse Lautrec şi Seurat. Van Gogh era ataşat îndeosebi de Gauguin, având în vedere că ambii artişti considerau că picturile trebuie să reflecte trăirile interioare.