Referat Stilul Art Nouveau

Stilul Art Nouveau

Expozitia cu care si-a inaugurat galeria a prezentat o varietate uimitoare de tablouri, sculpturi, ilustratii, ceramicã, sticlãrie si mobilier, în stiluri foarte diferite. În ciuda diversitãtii, multe exponate aveau douã elemente comune: respingerea realismului traditionalist în favoarea imaginilor exotice si simbolice, si o fascinatie datã de potentialul decorativ al liniilor curbe, iesite în relief.

Aceste douã elemente au devenit definitorii pentru stilul care a devenit ulterior cunoscut sub denumirea galeriei lui Bing – Art Nouveau. Începând cu perioada renascentistã, arta occidentalã a fost dominatã de idealul realismului. Artisti precum Caravaggio (1571-1610) erau renumiti pentru capacitatea de a reproduce pe pânzã imagini tridimensionale. În secolul al XIX-lea societatea artisticã a privit pictura ca reprezentare a realitãtii, fiind apreciate imaginile aproape fotografice, cum ar fi cele realizate de Ingres (1780-1867).

Chiar si revolutionarii care se împotriveau stilului academic, cum ar fi grupul artistilor cunoscuti ca impresionisti, au fost tentati sã reflecte lumea vizibilã, considerând cã tehnicile lor de lucru creau perceptii senzoriale mai pline de acuratete. Aceastã aplicare asupra realismului a ridicat statutul “picturii de sevalet” mult deasupra celorlalte arte decorative, astfel încât artistii cei mai talentati se aplecau asupra picturii.

Inevitabil artele decorative - si talentul pentru desenul abstract pe care acestea le presupun – au avut de suferit. Pe la mijlocul secolului XIX s-a deschis o prãpastie între pictorii de sevalet, considerati artisti adevãrati, si specialistii în artele decorative, vãzuti ca mestesugari. Consecintele acestei tendinte au avut o importantã deosebitã asupra evolutiei stilului Art Nouveau. Personalitatea cea mai reprezentativã pentru aceastã tendintã a fost: William Morris (1834-1896).

Dezamãgit de “prostiile” agitate de productia industrialã de masã, Morris considera cã arta si design-ul erau inseparabile si cã toate artefactele utilizate în viata cotidianã ar trebui sã poarte amprenta unui artist. În consecintã, Morris a însusit si s-a perfectionat în mai multe mestesuguri, printre care tâmplãria, sticlãria si pictura pe sticlã, si în anii 1860 a înfiintat un atelier dedicat fuziunii diferitelor arte si mestesuguri. Morris însusi excela în realizarea tapiseriilor si materialelor destinate tapiteriilor, utilizând modele întortocheate, repetitive, inspirate din naturã - multe dintre acestea se mai produc si astãzi.