Referat Nicolae Grigorescu

Nicolae Grigorescu

Ajuns la varsta de 10 ani a inceput sa se gandeasca la o meserie. Il atragea in mod deosebit meseria de zugrav, unchiul si un frate mai mare fiind zugravi. In Caramidari se afla atunci un pictor ceh renumit, stabilit in tara, Anton Chladek, care il va lua pe Nicolae in atelierul sau. Relatiile dintre maestru si ucenic era una foarte rece. Chladek era sever si cauta deseori sa preintampine o posibila concurenta din partea unui ucenic iscusit. In 1850, la numai 12 ani, parasea atelierul pictorului Anton Chladek, unde petrecuse doi ani ca ucenic.

Grigorescu este atreas in mod deosebit de icoane si va picta cu un farmec rar figurile sfintiilor din icoanele sale. Cu iconitele sale va strabate strazile aglomerate ale capitalei, ca un mic zugrav ambulant. Despre iconitele sale nu se va stii foarte multe pana in 1853 cand se face cunoscuta opera sa de la Baicoi: icoane de mari dimensiuni, despartind pronaosul de naos, in biserica zidita de printesa Trubetkoi.

Acesta a fost debutul sau ca iconar, urmand apoi picturile de la Caldarusani, Zamfira si Agapia � cele mai insemnate au loc aici si vor fi terminate in 1860. Cariera sa de iconar se incheie odata cu finalizarea picturilor de la Agapia. La Zamfira il intalneste pe calugarul Isaiia Piersiceanu, om umblat prin Occident, care va avea asupra tanarului o actiune hotaratoare. Cele mai adanci si mai tainuite proiecte si aspiratii ale lui Grigorescu incep sa capete forme mai palpitante, sperante noi se adauga dorintelor vechi si viitorul este colorat cu tonuri atragatoare. Isi propune sa mearga la Paris si incearca sa obtina un ajutor de la stat in aces sens, dar zadarnic.

Curand face cunostinta cu viitorul Mitropolit al Tarii Romanesti, Iosif Gheorghian , si acesta un om calatorit. Astfel, dorinta tanarului de a pleca la Paris devine si mai mare. Din starea sufleteasca de ingrijorare si speranta va fi scos de catre stareta Manastirii Agapia, care il angajeaza pentru pictarea totala a bisericii de curand reparata. Acesta este un moment marcant in viata tanarului deoarece, dupa infaptuirea Unirii Principatelor, Mihail Kogalniceanu, pasionat amator de pictura si un bun cunoscator al artei, viziteaza manastirea. Acesta ramane uimit de talentul tanarului pictor si ii promite ca il va ajuta sa se perfectioneze in strainatate.

Cu banii castigati de la Agapia Grigorescu isi pregateste plecarea pe cont propriu la Paris, cand, in toamna lui 1861, primeste instiintare de la Ministerul Moldovei ca una din bursele pentru Paris ii era destinata. In aceeasi toamna el se indreapta spre Franta, incepand astfel o noua etapa din viata sa. Ajunge la Paris in 1961, unde este intampinat de C.I. Stancescu, vechi rival victorios de la concursul de burse, cu care va face o excursie la Saint Denis. Aceasta excursie va lasa ca urma un desen dedicat insotitorului sau.

Incepe scoala abia in martie 1862 deoarece ratase concursul de intrare din septembrie, in clasa Sebastien Cornu. Este clasificat catre mijlocul grupului celor admisi si, de remarcat, inaintea lui Renoir, care concurase si el. In toamna lui 1863 paraseste atelierul lui Cornu petrecand de aici ianinte o parte din an in Paris, unde isi instaleaza un mic atelier, si alta parte la Barbizon. Abia dupa ce va exersa o perioada lunga de timp copiind opere celebre, tanarul va incepe sa faca picturi originale.

In vara lui 1864, neintelegeri financiare cu ministerul il silesc sa se intoarca pentru scurt timp in tara. Din tara el merge direct la Barbizon, hotarat sa se asocieze grupului de pictori din splendida padure, care a facut celebru in lumea intreaga acel mic sat francez. Impreuna cu traiul de la Barbizon, Grigorescu este atras din ce in ce mai mult de peisaje. In vara lui 1867 revine in tara, unde ia contact cu viata si natura regiunii de deal si de munte de la noi. In 1869 este primit la Salonul de la Paris cu lucrari pe care el le considera interesante prntru publicul cosmopolit dar care astazi ii stisfac mai putin