miercuri, 3 septembrie 2008

Referat Contencios administrativ

Cursul Contencios administrativ are in vedere analiza procedurii de solutionare a litigiilor dintre administratia publica si cei administrati pe calea activitatii jurisdictionale. Cursul este structurat in 4 capitole si este inclus in semestrul I, in conformitate cu planul de invatamant, adresandu-se studentilor specializarii Administratie Publica. Obiective. Disciplina Contencios Administrativ urmareste realizarea urmatoarelor obiective: 1. Luand in considerare caracterul comparativ, cursul urmareste realizarea cunoasterii unui mare numar de principii, reguli si concepte fundamentale care stau la baza solutionarii conflictelor dintre administratie si cei administrati.

2. Termenii supusi comparatiei trebuie analizati in conexiunile lor reale, in contextul social, politic, cultural din care au rezultat. De aici apare necesitatea ca in procesul de comparare sa se plece de la cunoasterea principiilor de drept si a regularitatii care comanda sistemele de drept comparate.

3. Tematica supusa comparatiei va avea in vedere urmatoarele elemente: caracteristicile dreptului comparat, conceptul de sistem administrativ, conceptul de administratie publica, notiunea si caracteristicile functiei publice si a serviciilor publice, modelele de reglementare a functiei publice si a statutului juridic al functionarilor publici in statele europene.

EVALUAREA ACTIVITATII

Evaluarea cunostintelor, acumulate pe baza materialului prezentat in curs si a bibliografiei consultate, se va realiza in cadrul unui examen. Pe parcursul semestrului, fiecare student va elabora, pe baza bibliografiei recomandate, un referat care va fi prezentat tutorelui anterior sesiunii de examene. Nota finala va fi calculata tinand cont urmatoarele ponderi:

a) Nota obtinuta pentru referat va constitui 20%;
b) Nota obtinuta in cadrul activitatilor tutoriale (asistate) va reprezenta 10%;
c) Nota obtinuta la examen va reprezenta 70%

CAPITOLUL I CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1.1.Notiunea de contencios administrativ

Etimologic, cuvantul contencios provine prin filiera franceza (contentieux = contencios) din latinescul contentiosus = certaret, adjectivul substantivului contentio = conflict, disputa, confruntare.
Notiunea de contencios administrativ este o notiune traditionala a dreptului administrativ, fiind utilizata pentru a delimita caile de atac jurisdictionale impotriva actelor si operatiunilor administrative de recursurile administrative obisnuite. Un recurs, deci o cale de atac, dobandea caracter jurisdictional (contencios) ori de cate ori autoritatea care-l solutiona avea calitatea de judecator, in felul acesta s-a ajuns ? atat in doctrina, cat si in legislatie, mai ales in perioada interbelica ? sa se utilizeze in mod curent termenii: contencios administrativ; actiuni de contencios administrativ; instanta (organ) de contencios administrativ (uneori instanta in materie de contencios administrativ); legea contenciosului administrativ; hotarari de contencios administrativ.

Notiunea de contencios administrativ are o sfera de cuprindere mai larga, sau mai restransa, dupa cum include totalitatea litigiilor juridice dintre administratia publica si cei administrati, fie numai o parte dintre acestea si anume cele care se solutioneaza de anumite instante de judecata si potrivit anumitor reglementari juridice, pe baza principiilor de drept public. Atat in acceptia generala cat si in cea restransa, notiunea contenciosului administrativ are un sens material si unul formal, organic.

Sensul material priveste litigiile juridice pe care le cuprinde si regimul juridic aplicabil (dreptul comun sau dreptul administrativ). Sensul formal (organizatoric) se refera la organele de jurisdictie care sunt competente sa solutioneze respectivele litigii.

La randul lor organele de contencios se impart in doua categorii, si anume: organe de contencios judiciar, competente sa solutioneze toate conflictele juridice ce le-au fost date prin lege si organe de contencios administrativ, competente sa solutioneze, potrivit legii, conflictele juridice in care cel putin una dintre parti este un serviciu public administrativ. Prin urmare si activitatile desfasurate de aceste organe vor fi activitati de contencios judiciar sau activitati de contencios administrativ, dupa caz.

1.2 Contenciosul administrativ in dreptul comparat

Continutul si sfera contenciosului administrativ, ca fenomen juridic, si implicit a notiunii respective, au variat de la o tara la alta, in aceeasi tara de la o perioada la alta, de la un autor la altul. Aceste orientari diferite ale doctrinei ? ce au avut, firesc, ecou in legislatie, precum si in jurisprudenta ? sunt determinate, in principal, de interrelatiile care au fost fundamentate intre sensul material si sensul formal-organic al contenciosului administrativ.
Din punct de vedere formal-organic se cunosc trei mari sisteme de contencios administrativ:

-sistemul administratorului judecator;
-sistemul francez al jurisdictiei speciale administrative (tribunale administrative si Consiliul de Stat);
-sistemul anglo-saxon al instantelor de drept comun, competente si in materia contenciosului administrativ.

Dupa cum se arata constant in literatura de specialitate, sistemul administratorului judecator era dominant in majoritatea statelor pana la revolutia burgheza din Franta, deoarece jurisdictia administrativa se identifica cu administratia activa: "a judeca administratia este tot a administra".

Odata cu victoria Marii Revolutii Franceze, incepand cu Franta, majoritatea statelor europene au trecut la organizarea organelor statului potrivit cerintelor principiului separatiunii puterilor in stat si anume in: organe ale puterii legislative, ale puterii executive si ale puterii judecatoresti. Cu toate acestea chiar Franta a fost primul stat care a incredintat contenciosul administrativ administratiei, astfel incat s-a instituit de la inceput dualitatea jurisdictiei, o jurisdictie de ordin judiciar si alta de ordin administrativ.

In doctrina franceza din secolul trecut contenciosul administrativ era definit prin raportare la organele competente a solutiona litigiile dintre "administratie" si administrati". Cum in Franta s-au infiintat, inca din perioada revolutiei, tribunale administrative, in sistemul Consiliului de Stat, s-a ajuns la coincidenta intre sensul organic (formal) si cel material si la urmatoarea definitie data de autorii francezi: "contenciosul administrativ cuprinde ansamblul litigiilor de competenta tribunalelor administrative".

Sistemul francez se bazeaza pe doua principii fundamentale:

1. Principiul separarii activitatilor administrative de activitatile judiciare;

2. Principiul separarii administratiei active de justitia administrativa, care constituie un ordin de jurisdictie paralel si separat de puterea judiciara. Specificul sistemului francez consta tocmai in faptul ca justitia administrativa are propriul sau organ suprem, anume sectia de contencios a Consiliului de Stat, care, in ansamblu, ne apare ca o autoritate a "puterii executive" si nu a "puterii judiciare". Asa se explica de ce jurisdictiile administrative sunt compuse din consilieri juridici (ai Guvernului si ai administratiilo) si nu din magistrati.

Sistemul francez al tribunalelor administrative, ca instante de contencios administrativ de fond si cu tribunale administrative supreme, ca instante de fond si de apel sau recurs, a fost preluat de majoritatea statelor europene, printre care mentionam: Belgia, Finlanda, Germania, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, etc.

In fine, in sistemul anglo-saxon, dreptul de a controla legalitatea actelor adoptate sau emise de organele administratiei publice se exercita de instantele de drept comun. Sistemul anglo-saxon este adoptat si in unele tari europene, cum sunt Danemarca, Islanda si Norvegia.
Fara a critica sau a elogia unul sau altul din cele doua sisteme, ne raliem opiniei acelor autori care considera ca cea mai buna solutie pentru realizarea finalitatii acestei institutii ? controlul legalitatii actelor administrative de autoritate emise de organele administratiei publice ? o constituie controlul acestei legalitati de catre organele puterii judecatoresti si, in cadrul acestei activitati, controlul unor organe specializate ale puterii judecatoresti, asa cum sunt sectiile de contencios administrativ.

1.3 Contenciosul administrativ in Romania

1.3.1 Scurta cronologie a evolutiei reglementarilor de contencios administrativ.

In tara noastra contenciosul administrativ a avut o evolutie istorica deosebita, determinata de schimbarile care au intervenit in istoria patriei noastre. Fara a aprofunda, in cele ce urmeaza vom infatisa principalele perioade ale evolutiei istorice a contenciosului administrativ in Romania:

1. Contenciosul administrativ a fost instituit pentru prima data in tara noastra prin Legea pentru infiintarea Consiliului de Stat din 11 februarie 1864, fiind deci organizata dupa modelul francez.

2. In perioada 12 iulie 1866 ? l iulie 1905 Consiliul de Stat a fost desfiintat prin Legea pentru impartirea diferitelor atributiuni ale Consiliului de Stat iar atributiunile de contencios administrativ au fost incredintate autoritatilor judecatoresti (curti de apel si instante judecatoresti de drept comun), trecandu-se deci la modelul anglo-saxon.

3. In perioada l iulie 1905 ? 25 martie 1910, dupa adoptarea Legii pentru reorganizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Sectiunea a III-a a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a devenit competenta sa judece recursurile in contra unor categorii de acte administrative sau chiar de jurisdictie.

4. In perioada 25 martie 1910 ? 17 februarie 1912, prin Legea Curtii de Casatie din 25 martie 1910, sistemul contenciosului administrativ instituit prin Legea din 1905 a fost desfiintat, iar pricinile de aceasta natura se solutionau de catre tribunalele de judet.

5. Competenta stabilita prin Legea Curtii de Casatie din 25 martie 1910 nu a durat decat doi ani pentru ca prin Legea de reorganizare a Curtii de Casatie si Justitie din 17 februarie 1912 cauzele de contencios administrativ au fost atribuite, din nou, Sectiunii a III-a a Curtii de Casatie, situatie care a durat pana in 1925.

6. Dupa adoptarea Constitutiei din 1923, una din cele mai moderne constitutii europene din epoca, prin Legea pentru contenciosul administrativ din 23 decembrie 1925 competenta de solutionare a litigiilor de acest gen a fost incredintata instantelor judecatoresti de contencios administrativ, care aveau deplina jurisdictie, putand chiar sa anuleze actele administrative constatate ca fiind ilegale.

7. In perioada 9 iulie 1948 ? 26 iulie 1967 contenciosul administrativ, pe cale directa, a fost redus doar la cateva categorii de acte administrative, lasandu-se astfel cetatenii la discretia organelor administratiei de stat.

8. In perioada 26 iulie 1967 ? 8 decembrie 1990 contenciosul administrativ in tara noastra a fost infaptuit de instantele judecatoresti, in conditiile prevederilor Legii nr. 1 din 26 iulie 1967 cu privire la judecarea de catre tribunale a cererilor celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative ilegale. Desi, in general, aceasta lege ? inspirata din Legea din 1925 ? era bine redactata, partea negativa a acesteia rezulta din aceea ca, de regula, cererile celor vatamati in drepturile lor prin acte administrative ilegale erau respinse pentru ca judecatorii care solutionau aceste conflicte juridice erau "alesi" de catre consiliile populare, adica de organele ale caror acte ar fi trebuit sa le cenzureze. Fata de aceasta practica, cei vatamati in drepturile lor, prin acte administrative ilegale, renuntau la introducerea unor cereri la instantele judecatoresti, ceea ce a dus la reducerea, an de an, a numarului cauzelor solutionate de instantele judecatoresti de contencios administrativ.

9. Legea contenciosului administrativ nr. 29 din 7 noiembrie 1990 adoptata la scurt timp dupa evenimentele din decembrie 1989, a creat premisele de a face din contenciosul administrativ un mijloc efectiv de control al legalitatii activitatii organelor administratiei publice ? organe ale puterii executive ? de catre instantele judecatoresti ? organe ale puterii judecatoresti. Desi cu unele imperfectiuni sesizate de diversi autori, aceasta lege a asigurat, cu succes, vreme de peste un deceniu, protejarea drepturilor legale ale persoanelor fata de abuzurile administratiei.

10. In baza experientei acumulate prin aplicarea Legii nr. 29/990 precum si ca urmare a noilor reglementari cuprinse in Constitutia Romaniei adoptata in anul 2003 in perspectiva viitoarei aderari la Uniunea Europeana, Parlamentul Romaniei a adoptat la 2 decembrie 2004, Legea nr. 554 a contenciosului administrativ, pe care o vom studia in amanunt in capitolul II.

Niciun comentariu: