miercuri, 3 septembrie 2008

Referat Intreprinderea si formele ei in economia de piata

In secolul trecut intreprinderea comerciala era, de regula, o afacere de familie. In acele conditii, cel cu initiativa unei afaceri pe cont propriu isi plasa capitalul in asteptarea unui profit cat mai mare si cat mai sigur. Functia de conducere este exercitata de proprietar, chiar daca el beneficia de fundamentarea deciziei si de aportul unor specialisti salariati

Pe masura generalizarii revolutiei industrialesi a eztinderii societatii pe actiuni, intreprinderea privata de familie si proprietarul intreprinzator au devenit anacronici. In present relatia dintre proprietari, intreprinzatori si manageri au devenit mult mai complexe, si-au pierdut mult din semnificatia lor anterioara.

Intreprinderea si formele ei in economia de piata

intreprinderea si formele ei in economia de piata

In economia de piata intreprinderea este o unitate economica cu o
existenta juridica si autonomie decizionala care produce bunuri si
presteza servicii pe baze commercial lucrative.

Intreprinderele se pot clasa astfel:

1. dupa obiectul urmarit in activitatea lor:

* intreprinderi cu scop lucrative;
* intreprinderi cu scop non lucrative.

2. dupa forma de proprietate:

* intreprinderi publice;
* intreprinderi private;
* intreprinderi mixte.

3. dupa regimul juridic de organizare si functionare:
+ regii autonome;
+ companii sau societatii comerciale

4. dupa dimensiunea lor:
+ intreprinderi mari
+ intreprinderimici si mijlocii.

In categoria intreprinderilor mari si mijlocii intra unitatii care
indeplinesc urmatoarele conditii:

* pana la 9 salariati - micro intreprinderi
* intre 10-49 salariati - intreprinderi mici
* intre 50-249 salariati - intreprinderi mijlocii
* cifra de afaceri anuala pana la 8milioane EURO

Cea mai mare parte a firmelor din sectorul afacerilor o reprezinta
societatile comerciale care pot fi imparite in functie de :

a. natura raspunderii pe careti-o asuma subiectii proprietatii:
+ societati cu raspundere limitata;
+ societati cu raspundere nelimitata.

b. Raporturile dintre drepturile si obligatiile subiectiilor
proprietatii:

* Societati de personae
* Societati de capitaluri

In Romania firmele se impart in doua categorii principale:

Regii autonome: sunt infiintate prin decizia Guvernului pentru firmele
de interes national si de catre organizatiile judetene pentru cele de
interes local, in ramuri strategice ale economiei nationale

.

Societati comerciale: care imbraca urmatoarele forme:

* Societati cu nume colectiv (SNC) - obligatiile societati sunt
garantate cu patrimonial societatii si cu raspundere nelimitata si
solidara a tuturor asociatilor.

* Societati in comandita simpla (SCS) - raspunderea este nelimitata
si solidara a asociatilor comanditei.

* Societati in comandita pe actiuni (SCA) - capitalul social este
impartit in actiuni, obligatiile sociale sunt garantate cu
patrimoniu societatii, cu raspundere nelimitata si solidara a
asociatilor comanditei.

* Societati pe actiuni (SA) - obligatiile societatii sunt garantate
cu patrimoniu societatii, actionarii fiind obligati numai la plata
actiunilor lor.

* Societati cu raspundere nelimitata (SRL) - obligatiile societatii
sunt garantate cu patrimoniu societati iar actionarii sunt
obligati nu mai la plata lor.

Intreprinzatorul figura centrala a economiei de piata moderne

"intreprinzatorului I se incredinteaza responsabilitatea de a conduce
si a dispune de resursele ce-I sunt puse la dispozitie de ansamblul
partenerilor sai: actionari, bancheri, munctori, cadre, manageri. " G.
BERTHU, H. LAPAGE

intreprindere, intreprinzator, antreprenor, abilitatea
intreprinzatorului sunt doar cativa termeni ce se folosesc adesea in
mod sinonim. Din punct de vedere al economiei de piata moderne, mai
importanta este analiza comparata a intreprinzatorului cu
proprietarulu, patronul, managerul. O asemenea analiza este
justificata atat in plan istoric, cat si in cel contemporan.

In secolul trecut intreprinderea comercialaera, de regula, o afacere
de familie. In acele conditii, cel cu initiativa unei afaceri pe cont
propriu isi plasa capitalul in asteptarea unui profit cat mai mare si
cat mai sigur. Functia de conducere este exercitata de proprietar,
chiar daca el beneficia de fundamentarea deciziei si de aportul unor
specialisti salariati.

Pe masura generalizarii revolutiei industrialesi a eztinderii
societatii pe actiuni, intreprinderea privata de familie si
proprietarul intreprinzator au devenit anacronici. In present relatia
dintre proprietari, intreprinzatori si manageri au devenit mult mai
complexe, si-au pierdut mult din semnificatia lor anterioara.

In societatea pe actiuni capitalul este format din miile si zecile de
actiuni, aflate in mainile unui numar de proprietari- actionari.
Actionarii pot avea, in raportul lor cu intreprinderea, postura de
salariati, de manageri, de intreprinzatori. Dar ei pot sa ramana si
numai actionari. Acesta se impart in mici actionari si mari actionari.

Micul actionar adesea salariat al intreprinderii respective este
lipsit de dreptul la decizia majora in legatura cu mersul afacerilor.
El nu participa la adunarile generale ale actionarilor si de multe ori
nu ia parte nici la alegerea marelui actionar delegat care ii
reprezinta. Marele actionar are posibilitati multiple de a particupa
la luarea deciziilor strategice cu privire la societate. Votul fiind
cenzitar, acesta detine o pondere importanta in exprimarea votului,
putand astfel sa influenteze luarea deciziei generale in favoarea sa.

Cu toate acestea nu marii actionari decide, in principal, asupra
mersului afacerilor in societatea pe actiunii. Activitatea marilor
intreprinderi moderne este atat de compleza si de dinamica incat
functia de conducere s-a automatizat. Actul decisional intr-o
societate are ca punct de plecare multiple asteptari ale oamenilor si
ale institutiilor fata de marea intreprindere.

Proprietarii- actionari sunt cei care participa cu capital intr-o
intreprindere care trebuie sa obtina profituri cat mai mari, din care
sa li se repartizeze dividendele.

Salariatii intreprinderii si sindicatele care le apara interesele cer
de la societatea pe actiuni salarii mari, crearea conditiilor de
ridicare continua a calificarii si o protectie sociala in situatii
speciale.

Managerii- salariati vad in unitatea economica la care sunt angajati
cadrul de realizare a personalitatii si al manifestarii
profesionalismului si competentelor.

Clientii intreprinderii asteapta de la aceasta marfuri in cantitati si
de calitate corespunzatoare, ameliorarea continua a acesteia, asumarea
raspunderii fiecarei intreprinderi pentru protectia consumatorilor.

Municipalitatea, comunele, considera ca intreprinderile de pe raza lor
trebuie sa asigure locuri de munca, sa protejeze mediul ambient, sa
sustina activitati sociale, culturale, sportive etc.

Guvernele vad in marile unitati economice creatoare de noi locuri de
munca, factori de antrenare ai cresterii si dezvoltarii economice,
exportatori eficienti si buni platnici ai impozitelor.

Pentru ca marea intreprindere sa-si poata exercita multiplele functii,
s-a impus un nou tip de intreprindere: consiliul de administrare sau
consiliul directorilo.

Format din actionari, din specialisti in management si marketing, din
reprezentanti ai producatorilor, ai salariatilor, si din imputerniciti
ai bancilor si administratiilor publice, consiliul de administrare
concepe si promoveaza politica generala a intreprinderilor, apara
interesele ei de dezvoltare in raport cu mediul social economic
ambient.

Intreprinderea trebuie sa asigure coerenta deciziilor sale privitoare
la toate genurile si tipurile de piete pe de oparte, la principiile de
organizare interna a ei, pe de alta parte. De aceea, cel mai capabil
sa duca o politica fundamentala stiintific, echidistanta fata de
interesele particulare ale organizatiilor participante este
intreprinzatorul colectiv.

Toate functiile intreprinzatorului colectiv sunt solutionate in
conditiile unor restrictii ce vin din partea societatii, ca si din cea
a consumatorului, a sindicatelor, ca purtatoare autentice de cuvant
ale salariatilor. Ca urmare, orice intreprindere trebuie sa respecte
legile adoptate in mod democratic si sa tia seama de regulile de joc
pe care le-a stabilit cu partenerii sai, in asigurarea unei bune
functionalitati a intreprinderii. Acesta este criteriul esential si
ultimul de judecare a manifestarii spiritului intreprinzatorului, de
victorie a acestuia asupra interesului ingust de proprietar- rentier.

Niciun comentariu: