joi, 11 septembrie 2008

Referat Universul si Sistemul Solar

Universul reprezintă totalitatea de energie şi materie, inclusiv Pământul, galaxiile şi conţinutul intergalactic.
Steaua este un corp cosmic format din gaze inerte reţinute de atracţia gravitaţională proprie, care emite radiaţii elecromagnetice, mai ales lumină care este produsul direct al reacţiilor termonucleare interne. Aproximativ 8000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber de pe Pământ. Astronomii au calculat că în Calea Lactee sunt sute de miliarde de stele. Calea Lactee, la rândul ei, este una din sutele de milioane de galaxii care pot fi văzute cu ajutorul telescoapelor.

Universul reprezinta totalitatea de energie si materie, inclusiv
Pamântul, galaxiile si continutul intergalactic.

Steaua este un corp cosmic format din gaze inerte retinute de atractia
gravitationala proprie, care emite radiatii elecromagnetice, mai ales
lumina care este produsul direct al reactiilor termonucleare interne.
Aproximativ 8000 de stele sunt vizibile cu ochiul liber de pe Pamânt.
Astronomii au calculat ca în Calea Lactee sunt sute de miliarde de
stele. Calea Lactee, la rândul ei, este una din sutele de milioane de
galaxii care pot fi vazute cu ajutorul telescoapelor.

Planetele sunt corpuri cosmice nonluminoase, mai mari decât un
asteroid sau o cometa. Ele sunt luminate de cele mai multe ori de
steaua în jurul careia orbiteaza. Cele noua planete în ordinea
distantelor fata de Soare sunt: Mercur, Venus, Pamânt, Marte, Jupiter,
Saturn, Uranus, Neptun si Pluto.

În imagine se observa cometa Shoemaker-Levy 9 prabusindu-se pe
Jupiter. Daca oricare din acele fragmente s-ar fi prabusit pe Pamânt,
ar fi dus la disparitia vietii.

Stiinta care se ocupa de toate planetele si satelitii lor, comete si
meteoriti, materia interstelara, sisteme solare cunoscute, galaxii si
portiuni de galaxii se numeste astronomie.

Origini antice. Egiptenii sunt, probabil primii care au descoperit
pozitia relativa a stelelor.

Astronomia babiloniana. Babilonienii au realizat în 400 î.Ch. ca
miscarea aparenta a Soarelui si a Lunii în jurul zodiilor nu au o
viteza constanta. Ei cunosteau pozitia Lunii si a Soarelui pentru
fiecare zi a lunii si puteau prezice Luna noua. De asemenea, ei au
calculat pozitiile planetelor.

0x08 graphic
Astronomia greaca. Aristarh din Samos credea ca Pamântul se roteste în
jurul axei sale o data la 24 de ore, împreuna cu alte planete în jurul
Soarelui. Explicatia sa a fost respinsa de cei mai multi filozofi
greci, care priveau Pamântul ca o planeta fara miscare în jurul careia
se roteau celelate planete. Teoria lui Aristarh din Samos, cunoscând
sistemul geocentric ramâne neschimbata de peste 2000 de ani. În
secolul al doilea d.Ch. astronomii greci Hiparh si Ptolomeu au folosit
o serie de cercuri concentrice, cu Pamântul aproape de centru pentru a
reprezenta miscarea generala a Soarelui, Lunii si a planetelor în
jurul zodiilor. Pentru a explica variatiile de viteza ale Soarelui si
Lunii si regresia planetelor, ei au presupus ca fiecare din aceste
obiecte se roteste în jurul unui al doilea cerc numit epiciclu centrat
pe circumferinta celui dintâi.

Teoria lui Copernic. În seculul 16 contributia astronomului polonez
Nicolaus Copernic a schimbat dramatic astronomia. El a aratat ca
miscarea planetara poate fi explicata prin ocuparea unei pozitii
centrale a Soarelui si nu a Pamântului. În 1609 Galileo Galilei a
construit un mic telescop de refractie si a descoperit ca Venus, la
fel ca Luna are faze, ceea ce indica ca se roteste în jurul Soa-relui.
De asemenea el a descoperit pa-tru sateliti naturali ai lui Jupiter si
inelele lui Saturn. El s-a nascut în 1564 si a fost unul dintre cei
mai mari fizicieni si 0x08 graphic
astro-nomi din epoca Renasterii. El a descoperit legea inertiei, legea
caderii corpurilor, legea compunerii miscarilor. Ca astronom a
descoperit natura stelara a Caii Lactee, petele de pe Soare si rotatia
acestuia în jurul axei sale, confirmând prin acestea conceptia
heliocentrică a lui Copernic. Cu ajutorul astronomului german Johannes
Kepler au început revolutia stiintifica. Lui Galilei i se atribuie
celebra replica rostita în fata Inchizitiei: "Eppur si muove". El a
fost somat de Inchizitie sa-si retraga ideile eretice, dar pentru ca
nu a renuntat la ele, a fost pus sub arest la domiciliu.

Astronomia moderna. Îmbunatatirea radiotelescoapelor a permis
examinarea suprafetei planetelor, descoperirea a numeroase stele mai
putin stralucitoare si masurarea distantelor interstelare. În secolul
al 19-lea spectroscopia a dat informatii despre compozitia chimica si
miscarea obiectelor astronomice. De-a lungul lungul secolului 20
constrirea unor telescoape din ce în ce mai mari a permis cunoasterea
structurii galaxiilor si a unor parti din galaxii. Au fost construite
clase noi de echipament astronomic sensibil la variatia radiatiilor
electromagnetice.

0x08 graphic
Sistemul Solar. Prin folosirea telescoapelor, tot mai multi noi membri
ai Sistemului Solar au fost descoperiti, incluzând Uranus în 1781,
Neptun în 1846 si Pluto în 1930. Numarul satelitilor cunoscuti a
crescut la peste 60. Cercetarile spatiale au descoperit inele în jurul
lui Jupiter si noi sateliti ai lui Saturn si Uranus.

Cea mai apropiata stea, Alpha Centauri, este de 260.000 de ori mai
departe fata de Pamânt decât de Soare. Prima distanta interstelara
masurata a fost în 1838. Masele stelare nu pot fi determinate pentru
Soare si pentru câteva stele. Dintre stelele cele mai apropiate 10%
sunt mai stralucitoare, mai mari si mai masive decât Soarele. În 1960
astronomii britanici Jocelyn Bell si Antony Hewish au descoperit
pulsarii, care sunt aparent ultimul stagiu al "mortii" stelei într-o
gaura neagra. Oamenii de stiinta estimeaza ca gaura neagra are o masa
între 2,5 si 3,5 miliarde de ori mai mare decât o stea.

Galaxia. La sfârsitul secolului al 18-lea, Sir William Herschel a
observat ca Soarele face parte dintr-un nor de stele, numit Calea
Lactee. Un fascicul luminos, la o viteza de 300.000 km/s ar necesita
400.000 ani sa traverseze Calea Lactee. Aceasta este o galaxie în
spirala, continând aproximativ 1 milion de stele. Soarele se afla la
aproximativ 30.000 ani lumina fata de centrul Caii Lactee.

Cosmosul. Calea Lactee este una din numeroasele galaxii, unele chiar
la miliarde ani lumina. Cuasarul descoperit prin anii 1950 cu ajutorul
radiotelescoapelor este considerat de multi astronomi a fi nucleul
energetic al unei galaxii îndepartate. Un cuasar a fost descoperit la
12 miliarde ani lumina în 1991. Astronomul american Edwin Hubble a
aratat ca galaxiile se distanteaza de Calea Lactee, demonstrând ca
universul se dilata, si ca si-a avut originea într-un loc extrem de
cald, dens, cauzat de o explozie, numita Big Bang.

Cosmologia. Stiinta care se ocupa de studiul universului, inclusiv
teorii despre origine, evolutie, structura si viitor este cosmologia.

Legea lui Hubble. Mii de galaxii se afla în exteriorul Caii Lactee,
care contin sisteme solare. Fiecare galaxie contine sute de miliarde
de stele. Cele mai multe galaxii se îndeparteaza de Calea Lactee, la o
viteza de câteva sute de km/s. Astronomul american Edwin Hubble a
descoperit ca galaxiile izolate au viteze de îndepartare mai mari.
Universul se dilata, îndepartând galaxiile între ele. Datorita
atmosferei, telescoapele de 0x08 graphic
pe Pamânt nu au o imagine destul de clara pentru a studia stele,
galaxiile, etc. În 1995 NASA (agentia nationala de aeronautica si
spatiu din SUA) a lansat un telescop pe orbita Pamântului. Acest
proiect, în valoare de 1 miliard de dolari, a fost menit sa rezolve
problema cauzata de atmosfera. Telescopul se numeste Hubble si poate
"vedea" mai adânc în spatiu decât orice alt telescop. Cu ajutorul lui
s-au putut vedea imagini spectaculoase.

Vârsta Universului. Daca rata de expansiune a Universului este
cunoscuta se poate estima vârsta sa. În zilele noastre estimarile
referitoare la vârsta Universului se situeaza între 7 si 20 miliarde
de ani. Limita inferioara a estimarilor vârstei este în conflict cu
vârsta celei mai vechi stele, despre care se crede ca are în jur de 16
miliarde de ani.

0x08 graphic
Starea Universului. Fizicianul germano-american Albert Einstein a
propus o teorie despre Univers bazata pe relativitatea generala, în
care gravitatia este echivalenta cu o curba a spatiului în patru
dimensiuni. Solutia sa indica ca Universul nu este static dar trebuie
sa se extinda sau con-tracte. Din nume-roasele teorii ne-statice, cea
propusa de matematicianul rus Alexander Friedmann este cea acceptata.
Soarta Universului lui Friedmann depinde de media densitatii materiei
Universului. Daca este relativ putina materie în Univers, atractia
gravitationala între galaxii va fi slaba, iar Universul se va extinde
la nesfârsit. Daca densitatea materiei este aproape de valoarea
critica, expansiunea va înceta si se va putea transforma în
contractie, sfârsindu-se în colapsul total al întregului Univers.
Soarta acestui colaps nu este sigura. O alta teorie spune ca Universul
va exploda, producând un alt Univers care va colapsa la rândul sau.

Teoria stadiului stabil. Astronomii britanici Hermann Bondi, Thomas
Gold si Sir Fred Hoyle au prezentat o alta teorie despre Univers. Ei
cred ca scaderea densitatii medii în Cosmos este echilibrata de
formarea continua de materie, mentinând forma Universului. Teoria
stadiului stabil nu mai este acceptata de majoritatea cosmologilor.

Teoria Big Bang. Fizicianul ruso-american George Gamow a propus teoria
ca Universul a fost creat în urma unei explozii gigantice numite Big
Bang. Aceasta teorie a ajutat la explicarea primelor stagii ale
formarii si evoluarii Universului. Densitatea extrem de mare a cauzat
dilatarea rapida a Universului. Hidrogenul si heliul s-ar fi racit si
condensat formând stele si galaxii. Conform teoriei lui Gamow,
radiatiile s-ar fi racit pâna la -270°C. Aceasta radiatie a fost
detectata în 1965, astfel, dupa parerea cercetatorilor, fiind o
confirmare a teoriei Big Bang.

Evolutia Universului. Înca nu se stie daca Universul se va dilata la
nesfârsit sau se va contracta din nou. O metoda de a afla raspunsul
este de a afla densitatea medie a materie in Univers. Înmultind masa
fiecarei galaxii cu numarul galaxiilor este doar 5 -10 % din numarul
critic al lui Friedmann. Înmultind masa zonelor galactice cu numarul
zonelor galactice rezulta un numar aproape de valoarea critica.
Diferenta dintre aceste valori indica prezenta unei materii
invizibile, asa numita materie neagra, aflata în afara galaxiilor, dar
în interiorul zonelor intergalactice. Pâna când fenomenul este
înteles, aceasta metoda de a determina soarta Universului va ramâne
neconcludenta.

În Univers sunt aproximativ 50 de miliarde de galaxii, cea mai mare
fiind de 13 ori mai mare decât Calea Lactee. Pe lânga stele si
planete, galaxiile contin hidrogen, molecule complexe si radiatii
cosmice. Galaxiile emit lumina vizibila, unde radio, raze infrarosii,
ultraviolete si raze X.

Astronomii au estimat distantele comparând obiecte din alte galaxii cu
cele din galaxia noastra. Stele care îsi schimba periodic stralucirea
sunt valoroase, deoarece perioada de variatie este raportata la
stralucirea stelei, indicând distanta. Viteza stelelor care orbiteaza
în galaxie depinde de stralucirea galaxiei si indica distanta.

Galaxiile sunt grupate, formând zone largi. Galaxia noastra este una
din cele 20 din Grupul Local. Calea Lactee si Andromeda sunt doua
dintre cele mai mari. Grupul Local este membru în zona Virgo, care
contine mii de galaxii. Cele mai îndepartate galaxii cunoscute sunt
albastre deoarece sunt fierbinti datorita stelelor tinere pe care le
contin. Galaxiile la o distanta de 13 miliarde ani lumina s-au format
când Universul era doar la 10-20 % din vârsta. Aceste galaxii par a fi
sferice. Stelele orbiteaza în galaxii pe o traiectorie spiralata mai
repede spre exterior decât spre centru. La periferie au fost masurate
chiar si viteze de 3000 km/s. Cresterea vitezei însemna ca masa
galaxiilor nu este concentrata în centru. Corpurile la distante mari
de centru au o luminozitate atât de redusa încât au fost detectate
doar pe baza atractiei gravitationale. Natura lor exacta este
necunoscuta.

Niciun comentariu: